In septembrie lungimea zilei scade in fiecare zi cu 3 minute. Cu alte cuvinte la fiecare 10 zile pierzi jumatate de ora de lumina, la fiecare 20 de zile aproape o ora. Iar cum pentru noi timp petrecut in natura la soare e important ferestrele in care putem sa o facem devin din ce in ce mai mici de la zi la zi.

Daca ieri spuneam ca nu trebuie sa inghesuim prea multe lucruri in aceasi zi, astazi nu rezist soarelui de afara si strecor pe langa treaba prin casa si la biciclete o tura cu Suca pana la cabana in pauza de pranz si o tura cu Marius si cu Mihaela dupa after-school.

La cabana e incredibil de cald pentru sfarsit de septembrie si as putea sa stau sa ma prajesc ore bune la soare aici. Pe coborare in schimb perceptia se schimba si n-ar strica o geaca, mai ales in zonele cu umbra. Vizibilitatea si lumina in schimb sunt super faine si inca mi se pare incredibil cat de norocosi suntem ca avem asa teren de joaca in spatele casei. In 2016, atunci cand am venit in Brasov si atunci cand potecile si trail-urile erau putine nu as fi crezut ca peste 7 ani o sa avem puzderia de variante de coborare ce exista astazi, pur si simplu nu exista termen de comparatie. Multe multumiri tuturor celor care au muncit la ele, viitorul nu arata deloc rau pentru copii care cresc cu un bike-park in spatele casei.

Atat la urcare cat si la coborare ma simt chiar bine, cu foaia de 32 nu ma deranjeaza deloc spatele, franele functioneaza incomparabil mai bine dupa ce le-am aerisit si le-am schimbat placutele si cauciucul pus pe spate, un thunder burt super race ruleaza incredibil de bine. Nu ca ar conta prea mult, la nationale oricum vine Ilyes si ne bate pe toti, dar e bine si asa sa mergi la cursa fara nici un pic de emotii.

Luatul lui Marius de la afterschool si urcatul in Poiana in schimb presupune mai mult timp petrecut in masina decat imi convine mie, tot orasul e plin de masini la ora 17:00 atunci cand se termina after-school-urile si atunci cand toata lumea iese de la munca.

Cand ajungem sus ne echipam repede si pornim la vale spre Larisa, dupa care stam un pic in dubiu daca sa coboram pe Stejeris sau pe Potecuta. Le intalnim si cu Sebi si cu Vulpe, stam un pic de vorba, dupa care ne hotaram pana la urma pentru potecuta. Marius coboara chiar bine prima parte, considerabil mai bine decat Mihaela care se da jos in mai multe locuri, spre satisfactia lui Marius.

In ultima parte in schimb se lasa o sectiune de carry bike pe la o radacina (care nu-i chiar simpla), dar de aici blana la vale pana in sosea. O tura pe care trebuie sa o repetam, mai ales in combinatie cu urcarea cu busul. De aici mergem spre promenada de sub Tampa pe dupa gradini, Marius in mod dubios chiar are chef de pedalat, ne intalnim prima data cu George, dupa cu Alex si Ilinca, ne minunam de trota electrica a lui Alex, luam o bucata de pizza pe care Marius o mananca la in fata la biblioteca cat timp Mihaela coboara cu masina din Poiana. La sfarsitul zilei Marius e rupt de oboseala si usor incoerent pe alocuri, zilele urmatoare trebuie sa-i lasam mai mult spatiu sa-si regleze programul de somn, altfel nu o sa iasa bine. Dar cu toate astea, e greu sa rezisti intre 4 pereti pe vremea asta frumoasa de afara.