In cele doua zile petrecute in tabara de baza ocupatia principala a fost mancarea si ascunsul de caldura soarelui in scurtele momente in care batea cu toata forta peste tabara. Tabara era impartita in doua, corturile oficiale pentru cei care aveau in pachet inclus si un cort in tabara de baza, iar undeva in exteriorul adunatorii de corturi galbene era si mica tabara a oamenilor care au pachetul minimal ce include mai mult sau mai putin doar transportul. Fiind inceput de sezon in ultima tabara nu eram decat eu si cehii, asa ca cel mai mult timp l-am petrecut socializand cu ei, poate si pentru ca erau cam singurii care vorbeau cat de cat ok engleza. In rest mult citit, mult somn si mult plictis. Una peste alta mi se pare ca e destul de statica perioada de odihna si de aclimatizare, sau asa mi s-a parut mie in comparatie cu timpul petrecut pe bicicleta unde mai tot timpul faci ceva si vezi lucruri noi.

Experienta urcatului pe munti mai inalti- practic o expeditie- se imparte in doua: in prima parte incercti sa-ti faci aclimatizarea, urcand treptat din ce in ce mai sus, aclimatizarea fiind urmata de urcatul efectiv pe varf. Daca in muntii mai mici poti sa pleci de dimineata sperand ca ca pana la mijlocul zilei sa fii pe varf, aici e mai mult sau mai putin imposibil. Practic impartit, daca imparti traseul pe bucatele ai 4 ore pana in tabara 1, inca 4-5 ore pana in tabara 2, inca 3-4 ore pana in tabara 3, iar de aici inca 7-8 ore pana pe varf. Dupa care mai trebuie sa te dai si jos.

Iar tinand cont ca vremea e extrem de schimbatoare si ca nu exista nici o prognoza viabila pentru zona respectiva in general trebuie sa ai o rezerva de mancare, astfel incat dimensiunea rucsacului creste considerabil. Mai ales cum merg singur sunt foarte multe lucruri care atarna mai greu decat daca as mai urca impreuna cu cineva. Cortul, primusul, lucrurile de gatit sunt toate lucruri care in mod normal sunt impartite la mai multi. Astfel incat, in momentul in care sunt din nou gata de plecare, sunt cel putin cocosat de greutatea rucsacului in care aveam mancare pentru cam 4 zile de acum incolo. Planul era sa urc cu toata sandramaua pana in tabara 3 la 5800 de metri urmand ca de aici sa astept o fereastra de vreme buna pentru a urca pe varf.

Fata de urcarea anterioara am in plus si o butelie de primus pentru a putea gati in cort in caz de nevoie sau de furtuna, iar cortul e schimbat cu cel rusesc de expeditie. In rest plec putin dupa rusi spre tabara 1, intr-o vreme destul de caineasca. Sunt in schimb sperante de vreme mai buna pentru zilele urmatoare si cu mancarea pe care o am dupa mine cred ca am suficiente rezerve. Toate varfurile din jur sunt acoperite de ceata, ceata ce acopera in scurt timp si ghetarul asa ca trebuie sa ma orientez putin dupa urechea interna pentru a-l traversa. La un moment dat incepe sa si ninga pentru ca peisajul sa fie complet, un alpinist complet inghitit de gheata si de ninsoare pe un ghetar din mijlocul Tien Shan-ului.

Urechea interna in schimb nu ma inseala si ajung in cele din urma la morena din partea stanga a ghetarului si ajung in scurt timp in tabara 1. Daca prima data cand am ajuns aici totul era alb si a trebuit sa batatoresc un loc de cort acum in jur sunt doar pietre si incerc sa nivelez locul de cortul pentru a dormi cat de cat ok noaptea. Abia ce apuc sa pun cortul ca se lasa intunericul si incepe din nou sa ninga, astfel incat ma bag la somn caci maine dimineata e din nou timpul pentru un start alpin spre tabara 2.