Dupa o trezire matinala si o plecare la fel de matinala, azi nu mai e vreme de tras chiulul, chiar daca Ishkashim e la doar 66 de kilometri distanta. Daca bate vantul ca ieri, o sa fie un pic de muncit pana acolo. Acum as putea sa spun ca desi foarte frumoasa, de cand am intrat pe raul Panj privelistea a ramas neschimbata. Pana acum, o data la cateva zile, lucrurile se schimbau radical, dar acum de aproape 10 zile sunt tot pe malul raului, tot cu sate afgane pe partea cealalta, tot cu varfuri inzapezite de 4000-5000 de metri deasupra.
Schimbarea o sa se petreaca in cateva zile cand voi parasi Panj-ul pentru a urca in Pamir, pe acoperisul lumii, dar pana atunci, macar apa raului a devenit ireal de albastra. Doar ca in dimineata asta, nici ca am plecat bine, ca ma intalnesc cu 2 localnici care spun ca un pic mai in fata e apa minerala. Trebuie incercata si asta, si dupa ce un pusti imi arata unde e izvorul gust si eu cum e apa minerala natura cu bule si cu un usor gust de fier. Buna, doar ca dupa ce o bagi in sticla i se duce puterea (dioxidul de carbon) ceva cam repede.
Inca 20 de kilometri si vad un mic bazinas amenajat langa un izvor pe marginea drumului, si cum citisem ca sunt izvoare cu apa termala in zona, chiar sunt curios sa bag mana sa vad daca e intradevar calda apa. Cum chiar e calda si cum nu e nimeni prin zona profit de moment si fac baie in cea mai faina cloaca de pana acum, cu varfuri de 5000 de metri in fundal si cu cloaca doar pentru tine. Pacat ca in afara de maini si de picioare pielea mea nu prea a vazut soarele anul asta asa ca nu pot sa stau prea mult de teama de a nu ma arde. Pe drum o sa mai fie si altele, si daca sunt la fel de pustii clar trebuie incercate.
Dupa baie e cazul totusi sa mai pedalam si noi ceva astazi si cu un vant suprinzator de bun, kilometrii se scurg cu usurinta, chiar daca nu am foarte mult chef de pedalat. Pe masura ce ma apropii de Ishkashim incepe sa apara si nisipul care face drumul neplacut pe alocuri, iar valea se largeste si in departare se vad varfuri de 6000 de metri pe partea afgana.
Arata mult prea tare varfurile din departare, munti inalti cum nu am mai vazut pana acum si care atrag inevitabil privirea si gandurile. Soseaua ramane buna, si dupa o scurta pauza la benzinaria din Ishkashim pentru a umple sticluta de la primus, ajung in cele din urma in micul orasel de la granita afgana. La benzinaria din Ishkashim a fost si primul loc de cand am plecat din tara cand a trebuit sa platesc pentru cei 200 de mililitri pe care ii pun de obicei in sticluta.
Inainte de Ishkashim trec si pe langa podul ce trece in Afganistan si pe langa bazarul construit pe partea cealalta, bazar ce e deschis doar sambata. Si desi maine e sambata, bazarul destul de modern nu ma prea inspira deloc sa dorm in Ishkasim in seara asta, pe de o parte pentru ca ar trebui sa ma intorc cam 4 kilometri maine dimineata din drum, si pe de alta parte pentru ca nu prea e sezon, pe aici e primavara timpurie si lucruri crescute in zona nu prea cred ca pot gasi.
Dar cum nehotararea e mare, dupa ce fac cumparaturile in micul bazar din oras cu 100 de ochi dupa mine, aleg solutia cea mai simpla pentru a ma hotari: datul cu banul. Iar marca spune sa merg mai departe si intr-un fel imi pare bine ca pot sa profit de cele doua ore de lumina ce au mai ramas astazi si mai ales de vantul suprinzator de bun care ma ajuta sa pedalez cu 19-20 de kilometri la ora, viteza ce nu am mai vazut-o de mai bine de o saptamana. Prind si un apus frumos cu crestele afgane inzapezite in fundal, si in extremis gasesc un loc de cort odata cu ultimele momente de lumina, fix in fata unui mic muzeu local, o aparitie ciudata langa o veche fortareata de pe fostul drum al matasii. Ramane pentru maine sa vad care e treaba cu fortareata.
Leave a Reply