Nu credeam ca apa poate avea atat de multe si nuante si culori. Acum la apus, in timp ce plutesc pe sup la 2km de mal e de un negru intens. Aceasi apa in timpul zilei e de un turcoaz aprins, iar zilele calme au facut ca marea sa fie foarte putin agitata. Pereti de stanca sunt luminati de ultimele raze ale soarelui atunci cand ma indrept inapoi spre plaja pe care o sa campam in seara asta, si din entuziasm si din agitatia valurilor reusesc sa-mi pierd echilibrul si sa fac o ultima baie pe seara asta in aceasi apa neagra si fara fund.

In general nu mi-e teama de apa, dar sa fii intr-o chestie umflata cu aer in larg cu ceva zeci de metri de apa neagra ca smoala sub tine parca ma fac sa ma gandesc de doua ori si restul distantei pana la mal o padelez din genunchi. Oricum mi se pare ca atunci cand sunt valuri pierzi prea multa energi tinandu-ti echilibrul pe ele si e mai eficient sa padelezi din genunchi, viteza de deplasare nu se schimba prea mult.

Cina o pregatim chiar pe plaja golfului si parca deja am devenit o masinarie bine unsa, fiecare face ceva. Mihaela pregateste pastele, Marius intinde masa si eu fac poze. Glumesc, cred ca am contribuit si cu ceva in plus pentru seara respectiva chiar daca acum nu-mi aduc aminte ce a fost.

Dupa tiparul ultimelor zile si cea de azi a fost o zi plina, cat 3 zile pentru o familie mai normala sau cu nivel de energie mai scazut. O tura de bicicleta de dimineata cu pauze de baie la o plaja pustie unde eram doar noi, o masa cu fructe de mare la una din tavernele cunoscute pentru asta de pe peninsula iar dupamasa SUP si inot pe plaja de la Porto Koufu unde aveam sa petrecem si seara si noaptea. Ca de obicei, cu un apus aproape la fel de fain ca cel de ieri. Seara sunt dauna totala cu febra musculara dupa tot inotul si SUP-ul de astazi si dorm dus, mai putin in mijlocul noptii cand Marius si Mihaela mai am lasa 30 de centimetri de izopren pe care abia am loc pe o parte fara a ma lipi de marginea cortului. A se vedea ultima poza de mai jos.