Kilometrii prin desert pot parea plictisitori, dar un lucru e cert: lumina si culorile sunt mult prea faine atunci cand apune soarele. Pe langa asta, desertul are si alte avantaje si desi afara sunt aproape 30 de grade pentru ca umiditatea e extrem de imbacsita, transpiri mai putin si te imbacsesti mai greu. Pe de alta parte, in momentul in care vrei sa iei o pauza, inevitabil ochii cauta un loc cu umbra, ceea ce e imposibil de gasit cateodata.
Cum ziua de ieri a fost extrem de lunga, astazi e in plan o zi de relaxare, cat sa ajung in urmatorul oras-oaza, Shahrood, aflat la 70 de kilometri departare. Shahrood e ultimul oras inainte de o bucata lunga de 250 de kilometri unde nu e nimic pe drum in afara de 2 mici sate unde au fost odata si caravanseraiuri. Ar trebui sa fie facubili in 2 zile, dar asta inseamna sa planific pentru prima data in multa vreme cum o sa fac cu apa si cu mancarea pentru cele doua zile. Ar trebui sa fie un exercitiu foarte bun pentru miile de kilometri care urmeaza, unde vor fi mai multe portiuni in care apa si mancarea pot deveni o problema.
Dimineata e somn de voie, si dupa ce fac un dus care ar trebui sa ma tina 300 de kilometri si dupa ce parasesc camera de hotel minimalista in care am petrecut noaptea, iata-ma din nou pe bicicleta, fara prea mult chef de pedalat catre urmatorul oras. Iar in momentul in care nu ai chef de pedalat kilometrii se scurg parca interminabil de incet. E putin demoralizant si atunci cand te gandesti ca pentru urmatorii 1500 de kilometri peisajul va fi mai mult sau mai putin neschimbat, nu e niciun munte in apropiere catre care sa te intrepti, nicio mare care sa fie aproape, niciun rau de-a lungul caruia sa se unduiasca drumul. Doar desert, strajuit in stanga de munti si intretaiat de mici orase-oaza.
Astazi e si prima zi in care pedalez in tricou si in pantaloni scurti, si ma gandesc ca daca e abia inceput de aprilie si sunt aproape 30 de grade, in mijlocul verii cred ca e o experienta fierbinte sa pedalezi pe aici. Legat de pantaloni scurti, in Iran exista multe reguli care pare ciudate si una din ele e legata pantaloni scurti. Practic atat barbatii, cat mai ales femeile trebuie sa se imbrace in conformitate cu un anumit cod, si codul respectiv spune ca pantalonii scurti nu se incadreaza in standarde. In comparatie cu ce trebuie sa poarte femeile e floare la ureche, dar tinand cont ca oricum sunt in mijlocul desertului si nu ma vede nimeni am zis ca e o lege ce se cuvine incalcata.
In schimb, apusul zilei e unul incredibil de frumos, si ma prinde cautand un loc de cort dupa Shahrood. Pana la urma am gasit unul ferit intr-o plantatie de pomi fructiferi, chiar la marginea orasului, si cum m-am oprit cu suficient timp inainte de a apune soarele, am timp sa ma intind la poze. Serile la cort au fost putine si departate intre ele in Iran, caci am fost invitat de destul de multe ori la oameni, sunt multe gazde pe warmshowers si hotelurile sunt relativ ieftine, practic camerele foarte simple se invart intre 6 si 12 euro in functie de conditii. Astazi e si prima seara in care folosesc noua salteluta si trebuie sa spun ca in comparatie cu izoprenul, confortul e incomparabil si mi se pare ca dormi mult mai bine fara sa simti toate protuberantele si pietricelele de sub locul de cort.
Maine ar trebui sa ajung in inima desertului, caci urmatorul oras mare e la 250 de kilometri.
Distanta: 75km.
Diferenta de nivel: 300+ / 300-.
Moral: 6.
Obiective: 4.
Leave a Reply