Rotile se invart in voie pe asfaltul perfect pe care pedalez in dimineata asta si kilometrii se strang fara efort pe masura ce trece timpul. Mi se pare incredibil cat de mult efort irosesti atunci cand drumul e rupt si cat de usor e de tinut un ritm si o cadenta pe asfalt bun. Nu stiu cat de mult o sa tina, si din spusele localnicilor in fata o sa urmeze un pas de 2200 de metri, dar deocamdata pot sa ma bucur in voie de asfaltul impecabil si de lipsa traficului.

Desi ma asteptam ca drumul sa fie neinteresant trebuie sa recunosc ca si pe ruta sudica sunt cateva portiuni care arata extrem de spectaculos, unde drumul se se strecoara printr-un canion vegheat de uriasi de granit pe ambele maluri ale raului, iar kilometri din dimineata asta sunt chiar faini. Singura problema e ca fata de zilele trecute nu e nici un nor pe cer, iar la jumatatea zilei aerul devine destul de incins, asa ca ma opresc vreme de cateva ori la unul din restaurantele improvizate de pe marginea drumului.

E extrem de interesant cum atunci cand stai singur la masa localnicii vin si se aseaza la masa langa tine si incep sa te descoasa, in vreme ce si tu ii descosi pe ei. E cu dus si intors, daca vrei sa ai parte de liniste si daca vrei sa citesti in voie, clar nu e cel mai potrivit moment, dar daca vrei sa ai parte de ceva socializare si daca vrei sa vezi cum vad lumea localnicii, e numai bine. In dupa-amiaza asta, in cele 2 ore petrecute la umbra, dupa o shoorba, si cu un ceai in fata, am stat pe rand de vorba cu unul dintre soferii care face in mod regulat drumul Dushanbe-Khorog, care se plangea ca din cauza alunecarilor de teren a scazut destul de mult numarul de calatori care se indreapta spre Pamir, cu un student care vorbea suprinzator de bine engleza si care era convins ca Rusia si Putin sunt singura pavaza in fata occidentalizarii planetei si cu un pusti care lucra la Ashksana in timpul verii si care voia sa dea la politehnica din Dushanbe anul urmator.

Fata de anul trecut, in mod suprinzator sunt mult mai multi care au auzit de Romania, din cauza conflictului din Ucraina care a fost urmarit cu foarte mare interes si de aici. In rest toti sunt surpinsi si putin sceptici atunci cand afla ca salariul mediu din Romania e atat cat e, si e cam greu sa le explic ca noi suntem cam la coada Europei, dar ca totusi suntem in Europa. Dar imi plac discutiile astea spontane si curiozitatea sincera a oamenilor, si fata de anul trecut chiar reusesc sa ma descurc putin mai bine in rusa.

Dupa ce trece caldura din mijlocul zilei trebuie sa o iau in schimb din loc si din pacate asfaltul perfect se termina la fel de brusc cum a inceput si ajung din nou sa merg pe pietris si pe drumuri rupte. Drumul se departeaza de Panj pentru prima data dupa 5 zile si in departare se vede pasul in care trebuie sa ajung. Locul de cort din seara asta o sa fie ultimul in care se vede granita cu Afghanistanul. Oricum ultimii 400 de kilometri au fost faini si cred ca sunt putine granite unde poti privi cu atat de multa libertate ce se intampla in partea cealalta, in sate ce par uneori incremenite in timp. Oamenii sunt aceasi, tot pamirii, regiunea se numeste tot Badakhshan si totusi locurile au putin din farmecul unei zone inca neexplorate.

Date:

Distanta: 80km.
Diferenta de nivel: +800 / -800.
Obiective: 8.
Moral: 7.

La strans de greier, nu am inteles exact pentru ce… O sticla dureaza cam o ora din spusele pustiului.

Asfalt ca in palma, un moment demult asteptat.

11.000 de kilometri de la plecarea de anul trecut de acasa.

Drum de vis.

Prin canion.

Unul din satucele de la poalele uriasilor de pe malul Afghan.

Locul de cort din seara aceasta.

O ultima privire spre Afghanistan.