Link catre jurnalui Mihaelei.
Link catre bikemap.
Link catre poze.

Azi e prima zi in care ma trezesc cu un inceput de febra musculara. Sunt sigur ca vine de la micile urcari din ziua anteriora, in schimb partea buna e ca pentru prima data in ultimele 3 zile nu ne mai trezim sub acelasi cer plumburiu cu care ne-am obisnuit. E frumos si soare, asa cum ar trebui sa fie intr-o zi de iulie, cu un cer super senin. Locul de cort a fost ferit, pe marginea unei drum forestier de langa satul Nova, astfel incat stragem fara graba lucrurile.

Astazi e si ziua in care va trebui sa ne luam la revedere de la Ungaria, urmand sa intram pentru prima data in viata noastra in Slovenia. Ne despart 30km pana la granita, printr-un relief deluros acoperit de paduri intinse si destul de putin populat. Chiar imi place dimineata asta frumoasa, pedaland printre paduri intinse pe drumuri ce par sa fie trase cu linia.

Ne apropiem de Lenti, si cu ocazia aceasta dam din nou de o pista de bicicleta ce incepe cu 10 kilometri inainte de Lenti si continua pana in Redics, unde trebuia sa trecem si granita. Lenti arata interesant, ca un mic orasel de provincie, destul de cochet aranjat. Nu stam in schimb prea mult la admirat, si ne indreptam spre Redics.

Cu putin inainte de Redics intalnim un puhoi de tiruri ce veneau de pe un national ce se apropia dinspre Nord, tiruri ce mergeau bara la bara cu viteza melcului turbat. Dupa ce analizam putin harta si situatia hotaram sa incercam sa trecem granita printr-un satuc numit Gaboranyahaza, in traducere libera casa mamei lui Gabor, de unde pe harta aparea un drum care sa mearga spre un sat din Slovenia ce se numea Gunterhaza (in traducere libera casa lui Gunter). Doar ca si aici la inceputul drumului se lucreaza si e inchis, ii intrebam pe muncitori daca putem sa trecem, ne zic ca da si iata-ne iar pe un judetean complet pustiu.

Pedalam cam mult si felul in care merge drumul nu prea seamana cu harta, plec in recunoastere, dibuiesc si satul doar ca in sat nu parea sa fie nici o alta sosea care sa mearga spre Slovenia. Intreb un mos de 60 de ani unde e Gunterhaza asta, si imi explica sa ies pe o ulita din sat si sa merg vre-un kilometru, ca cei din Gunterhaza sunt cea mai mare parte rude cu ei, ca vorbesc tot maghiara. Dibuim si un magazinas ponosit in care cat am stat sa ma gandesc pe sa cheltuiesc forintii pe care ii aveam au intrat doua tanti care au cumparat decat drojdie, probabil produsul numarul 1 din punct de vedere al vanzarilor din magazinasul respectiv. Mai intrebam odata la magazin ca sa fim siguri ca nimeri ulita care trebuie si iata-ne din nou porniti la drum.

Intram pe ulita, iesim din sat pe un drum de tara, trecem un mic podet, mergem prin-un camp cultivat cu porum si hopa in Gunterhaza. Clar cea mai inedita trecere de frontiera de pana acum. Chiar ma intreb daca o fi fost vre-odata punct de trecere al frontierei pe acolo. In Gunterhaza intrebam cateva babute daca am nimerit unde trebuie, tot in maghiara, ne intreaba de unde venim, le zicem ca din Ardeal, se minuneaza si ne intreaba daca venim de acolo biciclete, ne explica cum sa ajungem mai departe spre Turnice.

Acum daca in momentul in care treci in Ungaria din Romania ti se pare ca se schimba lucrurile in bine, cam la fel e si cand treci din Ungaria in Slovenia. Toate caselesunt foarte bine aranjate si parca oamenii au o manie cu tunsul ierbii din fata casei. In cei 90 de kilometri pe care i-am facut prin Slovenia cred ca am vazut vre-o 20de persoane care erau cu masina de tuns iarba prin fata casei. Iar daca drumurile sunt ok in Ungaria, in Slovenia asfaltul e de-a dreptul impecabil.

Doar ca odata ajunsi in Slovenia trebuia sa schimbam si harta, caci atlasul din ungaria nu ne tine decat vre-o 30 de kilometri de la granita. Asa ca pedalam pe o seriede drumuri judetene spre Beltnici, unde facem rost si de o harta nu foarte reusit a Sloveniei de la o benzinarie. Nu-i bai, si asa in Slovenia nu era in plan sa petrece
m mai mult de doua zile. Tot apropo de Slovenia, cred ca a fost singura tara in care ne-am simtit extrem de straini cu limba, in afara de Voda(apa) nestiind nici un cuvant in slava, intr-un fel acum mi-am dat seama cum s-a simtit si mike in Ungaria.

Daca drumurile sunt impecabile prin Slovenia, in schimb indicatoarele sunt cel putin haotice. Asta pentru ca in general la intersectii nu apar satele imediat urmatoare,ci localitati mai mari care nu sunt neaparat in directia in care mergi. Chestia asta cuplata cu o harta nu foarte reusita in care nu apareau localitatile mai mici si numarul drumurilor ne-a facut sa ajungem sa mergem oarecum la nimereala in prima bucata.

Tot in Slovenia ni s-a intamplat pentru prima data sa opreasca cineva cu masina langa noi in vreme ce ne uitam derutati pe harta intr-o intersectie si sa ne intrebe daca avem nevoie de ajutor. Primii 50 de kilometri se scurg printr-o zona plata, dar pe masura ce ne apropiem de Maribor relieful devine mai deluros. Trecem de cateva oripe sub autostrada care merge la Maribor, si reusim cu brio sa ne si invartim cam 15 kilometri in cerc printr-un relief deluros ce imi aduce aminte de Moeciu. Fiind o groaza de drumulete mici si nspe variante de ajunge din A in B nu e greu sa te ratacesti. Cu ocazia asta scade si moralul, astfel incat de-abia asteptam sa ajungem in Maribor.

Inainte de Maribor vine o ultima urcare inainte de Maribor, ce ne aduce intr-un punct de belvedere de unde se poate vedea fain orasul situat pe malul Dravei. Drava e al doilea rau mare pe care il traversam in Slovenia, dupa Mura. Amandoua sunt maricele dupa standardele romesti, cam de 2 ori cat Oltul in zonele in care le-am traversat noi.

In Maribor facem cumparaturile dintr-un supermarket mai rasarit, pregatim un festin pentru seara respectiva cu curcan la cuptor, orez, si pepene rosu. Doar ca pana la festin mai e, si din pacate norii incep sa se formeze sub forma unui front de ploaie ce stiam ca avea sa vina peste noi in noaptea urmatoare. Ne invartim putin prin Maribor, orasul e dragut cu un centru bine pastrat, o groaza de stradute mici cu piatra cubica. Trecem si pe langa un momenument ridicat in memoria ciumei din 1681, primul pe care il intalnim in calatoria noastra.

Stiam ca din Maribor trebuia sa inceapa o pista de biciclete care trebuia sa urce pe malul Dravei spre Austria, dar nu reusim ca dibuim astfel incat presupunem ca Sloveni au fost putin mai lenesi si inca nu au terminat bucatica lor si ii dam inainte pe un national ce merge spre Dravograd. E chiar frumoasa Drava si felul in care serpuieste prin muntii din Slovenia, imi aduce putin aminte de Valea Oltului de la noi. Cam acelasi relief, aceleasi paduri, acelasi localitati asezate in locurile in care valea se largeste.

In schimb pe masura ce inaintam valea se tot stramteaza, astfel incat locurile de cort nu sunt foarte usor de gasit. Partea buna e ca fiind Drava langa noi macar vom avea parte de baie in seara asta. Pana la urma gasim locul propice pe marginea unui mic baraj de acumulare de pe Drava, intr-un loc chiar fain amenajat cu bancute pentru pescuit si toate cele. Doamne cat de bine a mers baia si cina din seara respectiva, poate si pentru ca pentru prima data de cand am plecat din tara eram in la munte.