Link catre jurnalul Mihaelei.
Link catre poze.

Dimineata ne trezim sub acelasi cer innorat, desi in prognoze stiam ca vremea ar trebui sa se indrepte in urmatoarele zile. In prima parte a zilei pista de biciclete serpuieste printr-o serie de satuce inainte de Volkermarkt, primul orasel mai mare pe langa care aveam sa trecem. E o zona deluroasa, astfel incat avem cateva mici urcari veritabile in prima parte a zilei, numai bune ca sa ne mai incalzim putin.

Inceput inorat de zi.

Din categoria infrasturctura pentru biciclisti.

Noi si trenul, la 100m deasupra Dravei.

Nu erau chiar in salbaticie, si mai degraba in ingrijirea unui localnic.

E incredibil in schimb cat de avansata e infrastructura lor de biciclete, am vazut o groaza de viaducte construite special pentru biciclete. Si viaducte a caror ridicare sunt destul de sigur ca nu a fost prea simpla din punct de vedere al efortului logistic. Interesanta e si prima traversare a Dravei pe care o facem astazi, pe pasarela pietonala a unui pod de cale ferata, la cam o suta de metri deasupra Dravei.

Trecem prin mai multe satuce, toate frumos aranjate, cu gradinite, scoli si terenuri de sport, cu drumuri inguste asfaltate care ducea pana la cea mai indepartata casa. Sincer sa tot fi taran in Austria. In curand trecem de Volkermarkt, si de aici pista continua pe malul Dravei pentru urmatoarea bucata.

Istoria Drauradweg-ului pare sa fie legata din cate am inteles de compania electria din Austria, si de amplasarea de-a lungul Dravei a unei serii de hidrocendrale care genereaza destul de mult curent din cate am inteles. Toate nu au caderea de apa foarte mare, dar probabil compenseaza prin volumul de apa. Astfel incat urmatorii 40 de kilometri ai pistei curgba pe partea stanga a Dravei, ba pe partea dreapta, pe un fel de drum forestier cu pietris foarte bine intretinut, astfel incat putem sa mergem constant cu 20-21 la ora.

Alta chetie interesanta e ca pe langa barajele de acumulare de pe malul Dravei, sunt si o serie lunga de lacuri si laculete, in care sunt amenajate locuri de scaldat sau de dat lapeste. Sunt si zone care au hram de rezervatie, si sunt o groaza de mici foisoare amenajate pentru urmarirea pasarilor. Chesita asta cu urmarirea si fotografierea pasarilor nu am inteles-o in schimb niciodata, recunosc ca sunt frumoase dar nu as avea rabdare sa le pandesc cu aparatul foto in mana. Iar ochiului meu ii e greu sa faca diferenta dintre diferite tipuri de pasari, astfel incat toate sunt o apa si-un pamant pentru mine, frumoase ce-i drept dar cam atat.

Pe langa lacuri si laculete.

O groaza de verdeata.

Mai traversam si Drava din loc in loc.

Graul de la poalele muntilor.

Oricum zona e o alaturare interesanta intre zona de lacuri prin care mergem noi, destul de jos pe undeva pe la 300-400 de metri, si muntii impaduriti care in stanga si in dreapta Dravei. Singura problema e ca nu prea avem de mancare, iar pista de biciclete evita orasele/satele mari. In acelasi timp iese si un soare destul de arzator de jumatatea zilei incolo, astfel cu matele chiortaind oprim la mijlocul zilei la o mica bodega de pe malul unui lac, unde mancam doua tipuri diferite de Wursti, care au cazut foarte bine in momentul respectiv. Tot pe undeva pe aici reusesc sa-mi iau si singura cazatura cu spd-urile din toata excursia, intr-un moment in care eram binenteles extrem de visator si gandul in cu totul alta parte decat la oprirea iminente, astfel incat am reusit sa ma duc gramada nu foarte departe de un lan de urzici.

Trecem si pe langa Klagenfurt, si continuam spre Villach, punctul final pentru ziua de azi. Partea buna e ca dupa soarele de la amiaza au inceptu sa apara si norii, nu foarte amenintatori dar care ne dau prilejul unor poze interesante. Odata ajunsi in Villach ne invartim putin prin centrul orasului incercand sa gasim un magazin de munte de unde sa putem cumpara o butelie pentru primus. Nu avem in schimb nici un fel de success, iar toate magazinele sunt inchise la ora asta. In schimb prindem un fel de cross popular care e organizat in
centrul orasului, cu oameni de toate varstele.

Oglinda Dravei.

Mai intram si prin paduri.

Vilach

Gasim si supermarket-ul salvator, unde fiind rupt de foame ma las furat de amabalajul imbietor al unei cutii de brownieuri, descoperind in schimb cu stupoare mai tarziu ca era doar praful pentru brownie-uri. Pacat ca nu avem si cuptor la noi, ca prea aratau bine in poza. Dupa o serie de dialoguri cu politistii care tineau deschis traseul de la cros aflam si unde e cel mai apropiat camping. Avea sa fie primul camping de cand am plecat din Romania, astfel incat seara avem de rezolvat o serie de probleme logistice, de genul incarcarea celor doua kindle-uri, a aparatului foto (am facut rost de un stecher de la cativa germani binevoitori din camping, dar nu am aflat cum se zice stecher in germana). Facem rost si detergent (pulver in germana) de la tanti de la receptie, ne bucuram si de dusul cu apa calda. Partea faina era ca campingul era pe malul unui lac, astfel incat inainte de lasarea serii apuc sa fac si inot putin in apa lacului. Cam asa se termina una din cele mai frumoase zile de pana acum, probabil si din cauza ca nu am avut parte deloc de trafic.

Sfarsit de zi.