Picioarele se simt destul de usoare de dimineata dupa cele 4 ore de efort la intensitate mare de ieri. Brasov Bike Race trebuia sa fie initial concursul Mihaelei din weekend dar cu 2 saptamani un urma n-am rezistat tentatiei si m-am inscris si eu cu speranta ca Marius poate rezista si fara noi cele doua ore ale concursului, fie in Piata Unirii fie la Fodori.

In mod suprinzator in dimineata asta chiar am chef de un nou concurs, probabil de vina e cafeina de ieri care nu s-a absorbit complet. Ca sa fiu sigur o reimprospatez cu o noua doza si viata e din nou roz++. In ultimul an am renuntat la cafeina zilnica si per total mi se pare ca daca tragi linie si faci media nu e nici o diferenta intre a bea cafea zilnic si a nu bea. In schimb ce e complet diferit e efectul unei cafele (sau al unui gel cu cofeina) atunci cand ai nevoie de el, respectiv inainte de cate un concurs. Singurul dezavantaj e somnul faultat de dupa.

Ne miscam destul de expeditiv de dimineata, Marius isi strange jucariile pentru gemeni, noi plecam imbracati de acasa si ne sincronizam la fix cu Elena si cu Suca pentru a-l lasa pe Marius la ora 9. Avem timp suficient pentru a ne lua kiturile, pentru a face o pseudo incalzire si pentru a ne aseza la start fara a fi pe graba. E considerabil mai cald decat in urma cu o zi la Blajel, soarele bate deja in Piata Unirii atunci cand ne asezam la start, urmeaza numaratoarea inversa si pornim ca din pusca prin Schei. Picioarele se simt bine dar nu ma agit prea tare, stiu ca e nevoie de 10-15 minute ca sa se puna sangele in miscare dupa concursul de ieri. Raman in pluton cu Urzica si cu inca 2 baieti pe forestier, cu Silviu Manea la 20 de secunde in fata. Cum am trecut amandoi la categoria +40 anul asta sunt foarte curios daca o sa am picioare astazi sa ma tin dupa el, mai ales ca e singurul concurs la care stiu aprope pe dinafara fiecare radacina din poteca. Pe ultima jumatate a forestierului inchid o parte din distanta, dar o pierd atunci cand incerc sa iau si sa beau un pahar cu apa din punct.

Coborarea pe langa partia Bradu merge bine, la fel si descurcarea traseului prin Poiana. Singurul moment confuz e la atunci cand traseul intersecteaza drumul vechi, unde un voluntar incearca sa ne zic ca trebuie sa urcam inapoi spre Larisa. Fac repede un calcul mental, imi dau seama ca nu are nici un sens sa schimbi traseul asa si ii dau inainte. Urzica ramane pana cand isi da seama ca nici voluntara nu era convinsa de indicatii, dar Silviu plecase din pacate deja spre deal asa ca ma trezesc singur pe urmatoarea bucata. Las putin pedala caci nici eu nu sunt foarte sigur ca nu s-a schimbat traseul in dimineata cursei asa ca toata Coama Lunga merg cu pedala apasata partial, pana cand apar din spate Cristi si Urzica si ma conving ca totusi nu am gresit acolo traseul.

Ajungem toti 3 cam in acelasi timp inapoi la Cariera si de aici incepem coborarea lunga spre Saua Tampei. Exceptand prima parte de carry-bike coborarea merge bine, e fix genul de coborarea ce pare croita pentru bicla de XC. Singura griji sunt atunci cand ne intalnim cu drumeti ce urca spre Stechil, doar ca din fericire nu e foarte multa lume pe poteca si nu sunt nici un fel de incidente. Oricum in concurs sunt momente in care in viteza cursei simt ca scuzele pe care le spui in trecere nu au efect. Din categoria siguranta in astfel de situatii ajuta sa ai roata spate (sau un freehub) care sa fie cat mai zgomotos.

La fel de repede merge si coborarea spre Iepure, ma mir ca nu apar din spate Urzica si Cristi, dar ii vad cum se apropie atunci cand incepe urcarea abrupta spre Saua Tampei. Calc putin pedala si incerc sa merg cat mai cursiv, imi iese si mica urcare abrupta inainte de bazine pentru prima data, accelerez pe toate gaturile surpins ca nu mi se pun crampele si observ ca s-au reparat scarile pe coborarea spre Piata Unirii. Trec linia de sosire in 1h53, cu putin inaintea lui Cristi si cu un minut mai incet ca anul trecut. Avand in vedere concursul de ieri sunt convins ca timpul daca eram odihnit ar fost cu 1-2 minute mai bun ca anul trecut, nu-i rau sa stii ca de la an la an mergi mai bine, chiar daca doar marginal.

Dupa am stat la socializare cu oamenii prin Piata urmata de ceva joaca cu gemenii cu mingea in fata casei in Schei, urmata de si mai multa socializare in Piata inainte de festivitatea de premiere. Exceptand mica greseala de orientare din traseu organizare de nota 10 si o multime de voluntari pe tot traseul, clar a fost mai bine ca anul trecut.