Sambata il lasam pe Marius singur cu bunicii (au o dinamica destul de ok impreuna, chiar daca e un pic cam mult rasfat) si fugim la o drumetie impreuna cu Cristi in Buila Vanturarita. Plecare e ca de obicei matina dar cum in ultimele zile ne-am tot trezit devreme parca nu e chiar asa de rau si reusim intr-un mod neasteptat chiar sa ajungem inaintea lui Cristi in Barbatesti (Cristi oricum ajunge cu 10-15 minute inainte de ora de intalnire si de obicei atunci cand bate ceasul e deja gata de plecare). De data aceasta pentru ca traficul a fost incredibil de liber am reusit sa ne facem gata de plecare cam in acelasi timp.

Plecam spre Patrunsa pe urcarea clasica de la troita, de aici urcam pieptis pana in Creasta unde ne ia in primire un uragan cald, bifam varful si coboram printr-o zapada moale si alunecoasa spre Pahomie din Saua Stevioara. E incredibil cat de putina zapada a fost pana pe varf si cat de mult s-a topit in ultimele doua zile. Coborarea in schimba compensat lucrurile. Zona cu schitul Patrunsa cu pajistile si chiliile imprastiate pe dealuri imi place super mult si s-a pastrat asa in parte pentru ca nu se poate ajunge aici decat cu magarii. Doua 1-2 cladiri noi construite in zona strica zenul locului, oricum mult mai bine decat la alte manastiri din tara.

Pe langa cele vazut highlight-ul turei e ca am sporovait incontinuu cu Cristi vreme de sase ore si ceva atunci cand ne-a lasat vantul si traseul. Doar eu, caci Mihaela a ramas ultimele 2 zile fara voce dupa ce a facut o laringita. Oricum tinand cont ca ne vedem mai rar in ultima perioada incerci cumva sa recuperezi din vorbit o parte din tot ce s-a intamplat din timpul ce a trecut. Cine stie, poate reusim sa ne vedem din nou de Craciun / Revelion, poate de data aceasta in Cozia cu trasversare de o zi intreaga, oricum Buila si Cozia sunt cei doi muntii in care ajungem usor de la Slatina si sunt munti care mie cel putin imi plac super mult.