Dupa aproape o luna petrecuta in Turcia traversarea in catea zile a Bulgariei pare o traversare-blitz. Intr-un fel, pot spune ca ma grabesc spre casa, mai ales pentru ca zilele calduroase si insorite au ramas in spate in Turcia, iar Bulgaria m-a intampinat cu o vreme cat se poate de tomnatica, cu vant, nori si ceata. Cu toate acestea e totusi uscat si nu foarte frig asa ca nu pot sa ma plang.
Bicicleta cred ca simte si ea ca ma apropii de casa, si parca vazand ca in cateva zile o sa am mai mult timp sa ma ocup de ea tot se adauga lucruri minore la lista de lucruri ce ar trebui rezolvate. Poate pe primul loc pe lista e butucul pedalier, pe care l-am schimbat deja de doua ori, odata in Yerevan si odata in Eskisehir. In schimb, daca butucul original a tinut peste 30.000 de kilometri nu am cum sa ma astept ca un butuc de 10 dolari sa tina prea mult, dar parca doar cateva sute de kilometri e totusi prea putin. In rest lista e lunga, dar de voie, de nevoie rotile se invart si totul e cat de cat functional.
Printre lucrurile de vazut de pe drum, singurul singurul loc care mi-a facut cu ochiul a fost Buzludjea, monumentul comunist care pare a fi locul in care Asimov s-a intalnit cu Marx. O cladire abandonata in forma de nava spatiala la 1200 de metri pe varf de munte, teoretic inchisa dar care poate fi vazuta si pe interior cu putin spirit de explorare, cu un dom ce pare sa nu mai stea mult timp in picioare si cu mozaicuri proletcultiste, cu alte cuvinte toate ingredientele pentru a-mi aprinde putin imaginatia. In plus Buzludjea vine la un pachet si cu un drum secundar de 40 de kilometri, fara nici un fel de trafic si cu o urcare de aproape de 800 de metri.
Toate bune si frumoase mai putin vremea care nu a tinut deloc cu mine, asa ca atunci cand am ajuns la nava spatiala totul era invaluit in ceata si in vant, iar eu nu stiam cum sa ma misc mai repede pentru a nu ingheta de frig. Si acum, chiar daca nu a fost cel mai bun moment pentru poze, in mod cert locul are putin din efectul wow. Si cu toate acestea locul pare sa se dezintegreze, iar ceata si toate zgomotele vantului il fac sa arate putin lugubru. Trebuie revenit si in zile mai insorite.
In rest au fost zile lungi de pedalat, mult mai lungi decat in Turcia unde soarele indemna la pauze mai dese. Ar mai fi de povestit si despre ultima gazda de pe warmshowers din Stara Zagora, Radoslav marinarul bulgar calatorit printr-o groaza de locuri si cu o multime de istorisiri. Si din ideile de aventuri- aparent nu e nici greu, nici foarte scump sa cumperi o barca mica in Noua Zeelanda pentru a naviga prin Polinezia…
Doar 3 zile de pedalat imi mai stau in fata si apoi va veni si finalul expeditiei, iar in momentul om care invart ritmic la pedale, e imposibil sa nu ma uit in spate si sa nu ma bucur de zilele, kilometri, locurile si oamenii de pana acum.
Ultimul calator intalnit pe drum, din Japonia in directia Africa.
Edirne, din nou dupa un an de zile.
Responsabilul cu moschee.
Primii kilometri in Bulgaria, pe un drum cat se poate de liber.
Un 1 decembrie petrecut pe drum.
Inapoi pe drumuri pustii.
Inca putin pana acasa.
Linia de final de la care mai am mai bine de 200 de kilometri.
Atmosfera perfecta de pedalat pe drumuri pustii.
Buzludgea, atat cat s-a lasat ghicita din ceata.
Efectul wow.
Pe unul din cele mai faine drumuri din ultima perioada.
Leave a Reply