Transpiratia curge de pe mine in vreme ce infrunt una din multele urcari de pe ziua de azi. Poate nu ar fi chiar asa de cald daca ar adia putin vantul cat sa ma mai zvaante putin. De fapt de fiecare data cand ma opresc imi dau seama ca adie foarte foarte usor din spate, astfel incat atunci cand inaintez la deal cu 6-7 kilometri la ora aerul de pe langa mine sta de fapt pe loc si eu sunt ca intr-o sauna. Singura chestie pe care o sper pentru seara asta e sa gasesc un loc care sa aiba vreun fel de izvor pentru a ma putea spala si pentru a da jos transpiratia de pe mine.

In Kyrgystan e de-a dreptul vara si de cand am trecut muntii si am ajuns pe valea raului Naryn a inceput sa fie din ce in ce mai cald, iar vegetatia din ce in ce mai saracacioasa. Pedalatul vara are si avantaje si dezavantaje, pe de o parte transpiri in ultimul hal atunci cand faci efort la deal, dar pe de alta parte seara e suficient de cald cat sa te speli si nu trebuie sa-ti faci griji ca o sa te prinda viscolul in mijlocul zilei cum era in Pamir. Pe de alta parte in Pamir caram mult mai putina apa dupa mine, iar spalatul era o problema mult mai mica caci nu era suficient de cald cat sa transpir, iar confortul termic era intotdeauna asigurat de o haina in plus sau in minus.

Iar inaintatul pe valea raului Naryn e un fel de a spune caci desi sunt pe ea de mai bine de 80 de kilometri drumul merge cu 1000 de metri deasupra raului pe versantii din stanga sau din dreapta, si la fiecare muchie ce coboara din muntii inzapeziti e de urcat si de coborat din nou. In comparatie cu ce am vazut pana acum locurile nu arata deloc deosebit mai ales ca lumina nu e cea mai potrivita. E vara si de dimineata se instaleaza destul de repede un fel de pacla care ascunde muntii inzapeziti din jur, asa ca nu ramane de vazut decat drumul si imprejurimile ce par a fi rupte din podisul Transilvaniei.

Singurul lucru care iti aminteste ca esti totusi in Kyrgystan sunt iurtele oamenilor veniti sa petreaca vara prin meleagurile astea si caii frumosi pe care ii intalnesti pe drum si care uneori se sperie si tasnesc in galop din fata mea. Apropo de iurte astazi a venit momentul sa incerc si kimiz, un fel de bautura traditionala a locului, pe care o poti gasi la aproape orice iurta. Asa ca la o pauza foto, chemat de unul dintre kyrgyzi sa vad cum arata o iurta pe dinauntru si sa fac poze incerc si vestita bautura. Practic e facuta din lapte de iapa fermentat, la gust e undeva intre sarat si iaurt, putin iz de fum si cu o tenta destul de alcolica. Sa spunem ca nu m-a dat pe spate si nu stiu daca o sa opresc in viitor la prea multe pauze de kimiz.

Dupa pauza de kimiz pe urmatoarea coborare dau in schimb de trei motociclisti din Elvetia ce tocmai coborau dintr-un pas de 2800 de metri ce-mi sta si mie in cale. Doi dintre ei, Roland si Heike, sunt trecuti de a doua tinerete, imbracati in costume de piele destul de ponosite si calare pe un motor de 40 de ani. Impreuna cred ca au pe jumatate din bagajele pe care le am eu dupa mine si se indreapta spre Pamir, astfel incat stam de vorba pe indelete despre drum.

Eu aflu cum o sa fie drumul in continuare si pe unde pot sa pun cortul, ei afla cum o sa fie in Pamir si se intreaba daca Pamir-ul s-a redeschis pentru turisti. La cateva zile dupa ce am trecut prin Khorog a fost un incident cu focuri de arma intre traficanti de droguri si politisti ce a evoluat intr-o asa masura ca a fost la un moment dat incendiata sectia de politie. Dupa incident zona a fost inchisa pentru turisti si toti cei care veneau dinspre Dushanbe erau intorsi din drum, in schimb din nord s-ar putea sa se poata ajunge in zona daca o sa reuseasca sa treaca de postul de control din Murghab.

Oricum oamenii mi se par mult prea tari, si dupa ce fac poze ii intreb si ce varsta au. Nenea avea 56 de ani iar tanti 65 de ani, si la cum aratau si ei si costumele lor sunt convins ca au vazut destul de multe la viata lor. Si sincer sper sa pot sa mai fac si eu la varsta lor astfel de lucruri.

Tot legat de intalnirea cu cei 3 motociclisti in timp ce vorbeam despre Pamir a aparut si un Land Rover cu doi olandezi, plecati si ei prin Asia Centrala si indreptandu-se tot spre Pamir. Si in intalnirea extinsa intre oameni cu 3 mijloace de transport diferite era foarte usor sa compari oamenii si vehiculele. Cei doi olandezi daca ar fi fost putin ruptI din context ar fi putut sa arate ca veniti de la cumparaturi dintr-un supermarket, pe de alta partea aveai fetele arse de soare si costumele de piele jerpelite ale motociclistilor, si pe de alta parte aveai biciclistul barbos acoperit de praf si de transpiratie. Modul in care calatoresti conteaza la fel de mult ca locurile prin care calatoresti.

Dar revenind la biciclistul acoperit de praf si de transpiratie grija pentru seara asta e un loc cu apa, asa ca atunci cand gasesc la jumatatea urcarii spre pas un loc de cort cu tot cu un mic izvoras hotarasc sa ma opresc, mai ales ca nori negri de ploaie incepeau sa vina din spate. Din doi timpi si trei miscari cortul e pus, fac un dus general in pielea goala la izvor (din nou avantajul pedalatului vara), primusul duduie. iar pastele sunt gata fix inainte de a incepe ploaia.

Tot inainte catre un nou pas de 2800 de metri.

Sate suspendate la 2000 de metri.

Materiale de constructie.

Urmand drumul.

Sizim.

La o cana de Kimiz.

Si poza oficiala din iurta.

Cei mai interesanti motociclisti intalniti pana acum, veniti din Elvetia pe un motor de 40 de ani.

Si varianta mai comoda si mai putin aventuroasa, din Olanda.

Calatori prafuiti, iar tanti din stanga are 65 de ani.

Apropierea furtunii.

Locul de cort din seara asta.