Canionul Todra si inca odata spre Atlas.

Suntem din nou matinali, de data asta fiind motivati de un autobuz pe care trebuie sa il prindeme din Erfoud. Suntem la autogara pe la 7.45 si pana mai vorbim cu unii si cu altii, iata si autobuzul. Fiind capat de linie putem aranja in liniste bicicletele. Avem de stat aici 30 de minute si e interesant sa urmaresti plecarile altora. Mame cu copii care ajung pe ultima suta de metri, fete de liceu conduse la autogara de parinti, despartirile se aseamana in multe parti ale lumii. Cateva lacrimi aici, altele retinute dincolo, curaj apparent samd. Modul in care se ocupa locurile in autocar e foarte interesant: femeile in fata si barbaii in spate, noi situandu-ne undeva la limita de demarcatie si fiind singura situatie in care o femeie si un barbat stateau alaturi.

Totusi asta am observat numai in acest autobuz si asta doar pana cand oamenii s-au amestecat putin, trecand statiile, unii coborand, unele locuri eliberandu-se, altii asezandu-se pe locurile respective, fara sa mai respecte regula femei separate de barbate. Un alt aspect interesant de observant in autogari este modul in care se imbraca oamenii. Unele fete se imbraca foarte European, la fel ca si multi baieti: blugi, geaca, etc. Sunt foarte curioasa cum se va schimba portul marcocan in 20 de ani. Un alt grup de varsta care imi atrage atentia sunt mamele cu copii. De multe ori 2-3 copii, dintre care cel mai mic purtat in spate, fixat cu ajutorul carpei si apoi acoperit cu o patura (legata fix ca un prosop de baie) ca sail protejeze de frig. E incredibil cu ce dexteritate copilul ajungea de pe spatele mamei la piept si apoi iar pe spate fiind infasurat din doua miscari inapoi in carpa.

Drumul pana in Tinghir a fost prilej de multe alte observatii, caci mai nimeni nu calatorea asa de mult ca noi. Cei mai multi mergeau doar pana in urmatorul oras, asa ca populatia autobuzului se tot schimba. In Tinghir incercam sa fim cat mai expeditivi cu sarcinile administrative (schimbat bani, cumparat mancare samd), ca mai apoi sa o luam din loc, pentru ca altfel riscam sa pierdem toata ziua pe drumuri. Ne indreptam din nou spre munti si vrem sa traversam din nou Atlasul Inalt printr-un pas de 2700 m de data aceasta. Pana atunci avem de strabatut niste chei frumoase-Todra Gorge ce continua apoi cativa kilometri sub forma unui canion larg. Capatam deschidere abia cand ne apropiem de Tamtetoucht, numai bine cat sa depasim satul si sa ne cautam loc de cort. Satul e lung si casele se insira pe langa drumul principal. Copiii ne ies inainte, fie ca sa ne ceara bani/stilouri/ bomboane, fie pur si simplu sa dea mana cu noi ca la concursurile de ciclism. Trasaturile copiilor sunt putin diferite. Fete mai batute de soare, mai rotunde parca si rosii in obraji, te trimit cumva cu gandul la copii mongoli. Satul asta pe langa faptul ca e inghetat in timp, pare si inghetat in innactivitate. Aparent nimeni nu face nimic alteceva, decat sa piarda vremea la poarta. Barbatii separat, femeile pe langa casa, fiecare bucurandu-se de ultimile ore de soare.

Il vad cum vine catre mine pe bicicleta si stiu din primele vorbe aruncate de pe contrasens ca vrea sa ne agate cu o cazare. Il expediez rapid si sunt lasata in pace doar pentru ca Radu e in spate si e un partener mult mai bun de afaceri, asa ca de la barbat la barbat. Norocul meu, caci si asa nu imi place sa se tina lumea de mine cu propuneri avantajoase de tipul “sa fie bine, sa nu fie rau” si pentru mine si pentru tine. Radu da curs feelingului sau si dupa o negociere scurta, ajungem la Auberge. Astept cu interes sa vad unde ajjungem, dar suprizele se tin lant pentru mine. Ce mai tura, vura, a iesit o seara faina, cazarea era ok, masa fiind fantastica. Amid, gazda, vorbea foarte bine franceza si am stat ore bune de vorba. De mancat, am mancat regeste, mama lui Amid a facut paine calda, pe care am devorat-o impreuna cu un tadjin de pui usor picant si uita asa am mai adaugat la catasif o noapte in care nu mi-a mai fost frig. Totusi nici cald nu a fost. Casele sunt facute din chirpici, focul nu se prea face, asa ca din motive de igiena si caldura, sacul de dormit e necesar.

Urmarea gerului de peste noapte.

Urmarea gerului de peste noapte.

Granit si palmieri.

Granit si palmieri.

Inaintand spre cel mai stramt punct ai cheilor.

Inaintand spre cel mai stramt punct ai cheilor.

Gatul Iadului in varianta Marocana.

Gatul Iadului in varianta Marocana.

Todra, un loc in care ar trebui revenit si la catarat.

Todra, un loc in care ar trebui revenit si la catarat.

Painea noastra cea de toate zilele, cu masline si cu mandarine, si nelipsitul sac de dormit scos la uscat

Painea noastra cea de toate zilele, cu masline si cu mandarine, si nelipsitul sac de dormit scos la uscat

Inca putin pana pe platoul inalt.

Inca putin pana pe platoul inalt.

Lumini si umbre.

Lumini si umbre.

Locul de popas din seara asta.

Locul de popas din seara asta.

Motive.

Motive.


Posted

in

, ,

Comments

2 responses to “Canionul Todra si inca odata spre Atlas.”

  1. Zaraza Catarig Avatar

    Interesante personajele din autobuz, frumoase pozele din Atlas! 🙂

    1. Diaconescu Radu Avatar

      Sunt ultimele zile de jurnal, si asa e o poveste ce trebuie inchisa pentru a face loc pentru altele noi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *