Armata de baloane colorate incepe sa se ridice usor odata cu primele raze de soare, pufaind in linistea diminetii. In timpul calatoriei am avut parte de mai multe momente care par complet dintr-o alta lume si imaginea celor 100 de baloane care se plimba deasupra peisajului vulcanic e clar unul din ele. Totul arata cu atat mai interesant cu cat vantul impinge spre noi armata colorata, unele baloane trecand milimetric pe langa stanca pe care suntem cocotati. E greu sa-ti imaginezi pana nu ajung aici cum arata atat de multe baloane stranse la un loc, cum se aprind pe rand si cant de silentios plutesc deasupra peisajului selenar.

Dar Capadoccia nu e doar spectacolul matinal al baloanelor. Capadoccia e in mod egal Capadoccia hoardelor de turisti dar si a posibilitatilor infinite de explorare. Si din fericire e loc suficient si pentru turistii de autocar si pentru cei care vor sa exploreze singuri istoria locului. Si e incredibil de mult de explorat, caci fiecare vale si fiecare stanca a fost tranformata de mana omului fie in chilie, fie in biserica, intr-o vreme in care bucatica aceasta de Anatolie era crestina. Dar poate ce mi-a placut cel mai mult e ca odata ce parasesti zonele turistice ai senzatia ca ai tot locul doar pentru tine si poti sa te cateri si sa explorezi in voie.

Cu ocazia asta in unul din momentele in care incercam sa ramonez intr-un turn de zane mi-am adus aminte si cat de mult mi-e dor de catarat. Iar cum eu nu sunt chiar o zana m-au trecut ceva emotii cand urcam in hornul de 5 metri inaltime spre cuibul de vulturi de deasupra. Iar undeva intre emotiile astea si bucuria de a ajunge in odaia sapata la inaltime mi-am dat seama ca atunci cand voi reveni in Romania trebuie sa ma apuc din nou de catarat, fara incaltamintea ramasa cu 4 numere mai mare si cu care prizele de picior devin aproape imposibil de tinut.

Oricum e incredibil cat de intinsa e zona de explorat si e usor sa te pierzi si sa-ti imaginezi cum ar fi aratat viata aici acum 1000 de ani, cu manastiri si calugari intr-un tinut ce tocmai intrase sub stapanirea turcilor selgiucizi. Poate la fel de interesante mi s-au parut si orasele subterane, sapate pe mai multe nivele si in care locuitorii satelor se puteau adaposti atunci cand veneau cotropitorii. Daca codrul e frate cu romanul, stanca a fost sora vechilor locuitori ai Cappadociei. Iar in timp ce ma plimb prin salile intortocheata sapate in subteran nu pot sa nu ma gandesc la universul dungeons & dragons, iar in fundal mi se pare sa ca se aude muzica din Diablo. Doar ca aici catacombele sunt cat se poate de reale.

Incalzirea motoarelor.

Pregatirea.

Lift-off.

Lampadare supradimensionate.

Grum si invincibila armata plutitoare.

Rise!

Stand-off.

Max si armata.

Si s-au dus.

Explorand orase subterane.

Catacombe si sali subterane.

In explorare.

Spre Valea Roz.

Turnurile zanelor din Capadoccia.

Explorand biserici rupestre vechi de 1000 de ani.

Tonalitati.

Dahlma si sotul ei, drumetii din Ankara.

Capadoccia.

Spre unul din vulcanii responsabili pentru Capadoccia.

Valea Ihlara.

Schwaizer.