Dupa ce in ziua anterioara am avut parte de o mica aventura solitara si de o mare de nori, astazi e momentul pentru tura clasica prin crovuri.

Ziua incepe sub auspiciile aceluiasi plafon gri care promite mare de nori mai sus, astfel incat plecam de dimineata cu speranta de a ajunge cat mai repede deasupra lor. Culorile fade si neinteresante ale unei ierni fara zapada sunt complet uniformizate sub plafonul de nori, noroc ca pe masura ce urcam dam de o ceata mai fotogenica.

Momentul magic e in schimb atunci cand scoatem capul de sub plapuma de ceata. Din fericire momentul coincide cu singurul luminis de pe traseul de urcare astfel ca putem poza in voie ceata ce coboara vazand cu ochii.

Putin sub Beletina vedem si pentru prima data soarele pe ziua de azi, un soare cald si bland ce aminteste mai degraba de un soare de octombrie. Si totusi e inceput de ianuarie si iarna se lasa inca asteptata.

Zona mi se pare fascinanta, pe de o parte datorita senzatiei de izolare de restul lumii, caci pana la urma sunt cocotate destul de sus, pe de alta parte si pentru ca vezi urmele discrete ale oamenilor care isi poarta animalele pe aici din vremuri imemoriale. Stane ascunse, gramajoare de pietre stranse pentru a mari suprafata de pasunat, fantani si izvoare, poteci de animale, toate amintesc de prezenta omului.

Legat de vechimea locurilor toponimele din zona mi se par exterem de interesante, si ca etimologie si ca sonoritate. Spre exemplu Medved inseamna urs in slava (si intr-un mod interesant a fost imprumutat si de maghiara).

Si ca veni vorba de Medved aventura zilei de astazi avea sa fie cautarea coborarii din crov spre Valea Cernei. Stiam ca se poate cobori de la Matei, si un localnic pe.care l-am intalnit in crovul mare spunea acelasi lucru, ca e un scoc si ca trebuie sa prindem poteca spre dreapta inainte de a cobora in fundul crovului. Acum in schimb cat de sus nu a zis, si dupa o ora si jumatate de arat versantul din dreapta putem sa spunem clar ca pe firul vaii si pe versantul din dreapta nu prea e nici o poteca. Singura chestie posibila ar fi sa faci dreapta mult mai de sus, dar din pacate ramane ca tema pentru data viitoare.

Partenera pentru aventura a fost Muha, alaturi de care am tot cautat poteca pana cand apusul ne-a facut sa cautam alte modalitati de a ne da jos de aici. Si cum aveam de ales intre a face cale intoarsa si varianta prin Pietrele Albe am ales-o pe cea din urma. A iesit o tura de noapte prin Mehedinti, o noapte fara luna si cu prea putina lumina pentru a putea distinge imprejurimile. In schimb a fost un prilej foarte bun pentru a palavragi vrute si nevrute, ajungand aproape fara sa ne dam seama inapoi la Dumbrava.

Peisaj bacovian.

Trupa de soc.

Malul impadurit.

Mehedintii cei misteriosi.

Pregatiri pentru iarna.

Salasuri de vara.

Arjana cea frumoasa.

La zid.

Echipa.

Sedinte foto.

1, 2, 3….

Cutezatorii din Beletina.

Don Quixote si Sancho Panza.

Hodina.

Pauza de masa de la stana.

Singuratic.

Privind Crovurile.

Coechipiera de balaureala.

Echipa a doua de balaureala.

Darzenie.

Peretii Mehedintilor dintr-o postura inedita.

Cautand coborarea din Medved.

Apusul zilei.

Ultimele raze de soare, cand ne strangem catrafusele cu coada intre picioare.

Ultima geana de lumina de pe Arjana.