Dimineata asta suntem extrem de matinali, trezirea e la 5:30 si la 7 suntem gata de plecare intr-o incercare de a scapa de caldura de la amiaza. Nu e nici un nor pe cer si se anunta o zi extrem de calduroasa in campia de la 1300 de metri din jurul Kazarmanului.

Cred ca e una din primele nopti petrecute la 1300 de metri dupa ceva vreme, iar asta nu e neaparat de bine caci in departare se vede ultimul pas pe care il avem de sarit in drumul spre Osh, un mic monstru la 3100 de metri spre care ne indreptam in ritm de melc in caldura diminetii. Aerul curat al diminetii il face sa para mai aproape decat e, dar sunt convins ca vom petrece mare parte a zilei pedaland in urcare pana la poalele lui.

Pe drumul spre pas ne intalnim cu o multime de camioane vechi rusesti care se indreapta spre o zona de pasuni inalte de la poalele pasului pentru a strange fanul si chiar daca unii din ei incearca sa ne culeaga de pe drum e foarte complicat cu opririle si cu plecarile in panta pentru ei. Azi Spaska are probleme cu unul din genunchii care a avut de suferit dupa o aterizare mai nefericita in una din cazaturile zilelor trecute. Nu e nimic grav, doar o intandere musculara care in schimb devine deranjanta de fiecare data cand panta se inaspreste.

Orele trec, noi ne intalnim cu oameni de treaba, unii ne dau apa cu altii stam de vorba in vreme ce isi repara camionul stricat pe marginea drumului, dar per total inaintam cu spor, mult mai mult spor decat in alte zile. Avem un usor vant din spate care desi ne ajuta, ne siface sa fierbem in suc propriu atunci cand pedalam cu aceasi viteza cu care bate, iar locurile cu umbra intalnite pe drum sunt putine si la distanta mare unul de altul. Kilometrii trec, noi urcam si coboram pe o serie de dealuri valurite, timpul trece si noi nu mai ajungem la baza pasului propriu-zis.

Cand vine in sfarsit ultima mini-coborare si ajungem la poalele gigantului e deja ora 3, noi avem deja 50 de kilometri pedalati si o diferenta de 1100 de metri diferenta de nivel stransa pana acum, date cel putin respectabile pentru orice zi de cicloturism pe drumuri rupte si cu bagaj greu pe bicicleta. Singura problema e cam devreme sa ne oprim deja, iar in fata e o urcare continua de 1000 de metri pe care sunt destul de sigur ca nu o sa gasim nici un loc de cort. In plus pe masura ce au trecut kilometri genunchiul Spaskai a inceput sa scartaie din ce in ce mai mult, iar acum are un schiopatat usor ce nu mai dispare dupa fiecare pauza pe care o luam.

Pana la urma hotaram sa incercam sa urcam pasul si sa facem o bucata de coborare pana cand gasim un loc de cort ok. Usor de zis greu de facut, astfel incat apelam la strategia carausului incarcat, respectiv incerc sa asez pe coburile mele cobul Spaskai care se aranjaza destul de bine asa ca pornesc la urcare cu o bicicleta care cantareste cu tot cu bagaje pe undeva pe la 60 de kile. Sincer imi place putin provocarea si mi-ar place ca genunchiul sa-si revina dupa perioada de pauza din Osh. Nu de altceva, dar pana la urma sunt convins ca bucata pe care am biciclito pana acum cu Spaska a fost mai faina decat cum ar fi fost decat as fi fost singur, iar de genunchi depinde continuarea spre Tadjikistan.

Dar revenind la urcare, desi urcam cu spor, pasul tot departe ramane iar 1000 de metri de urcare la sfarsitul zilei nu se lasa biruiti chiar asa de usor. In plus mai am o mica problema aparuta atunci cand am supraincarcat bicicleta, respectiv mi s-a rupt cricul si nu ma pot opri decat in locuri in care bicicleta poate sa stea verticala, altfel la fiecare oprire pierd cativa mililitri de ulei din butucul spate. Sper sa gasesc un inlocuitor cat de cat ok in Osh sau sper sa pot sa-mi mesteresc unul dintr-un lemn pe undeva pe drum, dar asta ramane de vazut atunci cand ajung in Osh.

Dar pana atunci pe masura ce urcam vremea se raceste si pe ultimele sute de metri ne ia in primire un vant hain si inghetat de toata frumusetea. E greu de grezut ca acum putine ore muream de cald in vreme ce acum nu stim ce sa mai punem pe noi si suntem invaluiti din cand in cand de un nor inghetat si prafuit care ne injumatateste ritmul de inaintare.

Ajungem in cele de urma in pas rupti de energie si inghetati dupa 2100 de metri urcati in total astazi. Nu avem prea mult timp sa ne bucuram de pas caci mai e doar o ora de lumina si trebuie sa pornim la vale pentru a scapa din locul acesta inghetat. Soarele e aproape apus iar valea pe care coboram e invaluita in nuante de purpuriu si violet, lumina e faina iar drumul si coborarea sunt pe masura. Un moment foarte fain la sfarsitul unei zile lungi si epuizante, sincer de mult nu am mai fost atat de obosit, dar totusi coborarea merge la fix. Locul de cort pe care il gasim suspendat pe o platforma deasupra vaii e si el pe masura unei zile lungi, frumoase si obositoare. Urmeaza o seara cu 1000 de stele in mijlocul muntilor, cu paste cu branza kyrgyza si cu un paharel de vodca.

Datele zilei:

Distanta: 70 de kilometri.
Diferenta de nivel: +2100 / -800.
Peisaje / obiective: 8.
Moral: 7.

Traiasca proletariatul Kyrgyz.

10.000 din Romania, si inca multe mii pana acasa.

Murat si singurul loc cu umbra intalnit pe drum. 25 de ani si casatorit cu camionul sau.

Inca putin pana in pas.

Apusul zilei, peste un Wilder Kaiser kyrgyz.

Totul in regula pe coborare.

Tot la vale pana in Jalal-Abad.

Unduit.

Si locul de cort din seara aceasta.