Portiunea dintre Shahrood si Sabzevar e prima bucata de drum de pana acum in care chiar simti ca esti pe fostul drum al matasii, gratie caravanserai-urilor ce se gasesc din 30-40 de kilometri pe marginea drumului, majoritatea cazute in paragina, dar cateva renovate pentru a ilustra cum arata odata un astfel de loc. La 60 de kilometri de Shahrood se mai afla un mic satuc cu nume melodios, MMMMM, dupa care aproape nimic pentru 180 de kilometri.

Si astazi bate vantul, doar ca directia e una complet neutra caci bate dinspre nord. In ultimii kilometri prin desert, pe unde vantul poate sa alerge fara piedici, am inceput sa dezvolt tot felul de teorii despre cat de mult conteaza vantul la bicicleta. Iar unul din rezultate e ca daca vantul trece de 20 de kilometri la ora nu exista vant neutru, caci si daca bate din laterala tot trebuie sa muncesti impotriva lui pentru a ramane pe directie. Vantul bun cred ca incepe atunci cand unghiul pe care il face cu directia de inaintare e mai mic de 75 de grade, iar daca e mai mare de 75 de grade deja poate fi considerat vant rau, dar cred ca am nevoie de o diagrama pentru a exprima lucrurile.

Cert e ca astazi vantul nu a batut din fata, dar in rest a batut din toate directiile posibile, numai bine pentru a ma gandi la teoriile mele. Tot din categoria teorii, in functie de unghiul din care bate, conteaza si pozitia corpului si poti incerca sa “tai” vantul tinand doar o mana pe ghidon si cealalta la spate in momentul in care care unghiul se potriveste.

Cu putin inainte de inserare imi atrage privirea un caravanserai din stanga drumului, complet pustiu dar din care se auzeau acorduri de muzica persana care ma imbie sa vad ce e cu el. Un caravanserai renovat, un restaurant fara niciun turist, dar cu 2 iranieni foarte de treaba si o atmosfera in care era usor sa iti imaginezi caravane de camile si negustori aliniati in dreptul niselor-camere din curtea interioara. Pentru un scurt moment de timp jonglez cu gandul de a dormi intr-un caravanserai parasit dar cel mai probabil nu e nici unul pentru urmatorii 40 de kilometri si inserarea e aproape.

Problema cu vantul destul de puternic care a batut toata ziua e ca nu e deloc usor sa gasesti un loc de cort care sa fie ok, caci in mare parte desetul e complet plat fara niciun mic delusor dupa care sa te poti ascunde, iar cortul pe care il am dupa mine nu e cort care sa reziste unui mic uragan. Si dupa cateva zile in care traficul mi-a vuit necontenit pe la ureche as prefera un loc mai izolat si linistit.

Pana la urma il gasesc continuand printre mici delusoare de-a dreptul prin desert, in schimb singura problema e ca si cu aceste mici delusoare vantul tot puternic e, dar pana la urma reusesc sa inalt cortul chiar pe directia in care bate si ma apuc de gatit. In schimb din cauza vantului totul se acopera de un mic strat de praf ce devine deranjant mai ales atunci cand gatesc. Apusul e aproape la fel de spectaculos ca cel de ieri, in schimb locul e mai frumos si mai izolat, chiar daca in departare tot se aude zumzetul traficului. Iar noaptea, desi cortul falfaie in bataia vantului reusesc sa rezolv problema ignorand-o cu unul din cele mai importante accesorii in astfel de calatorii, doapele de urechi. Desi sunt utile mai ales in hotelurile ieftine unde izolarea fonica e ca si inexistenta, iata ca au fost bune si pentru a ignora vantul.

Distanta: 115km.
Diferenta de nivel: 700+ / 700-.
Moral: 7.
Obiective: 6.

Prin desert.

Caravanserai fara caravane.

In curtea interioara.

Chirpici.

De unde pana unde leoparzi in Iran.

Aparent chiar au existat odata si poate o mai fi vreunul ratacit.

La locul de cort din desert.

Pus pe directia vantului.

Radu of the desert.

Apusul zilei.