Dupa mai multe luni in care gandul ne-a fost la alte activitati, cum ar fi catararea, ture de initere si ture in Alpi a venit si randul unei ture cu bicicleta la munte (cred ca le cam facem odata pe an dar de fiecare data cand am fost a fost foarte frumos). Speranta in ture cu biclele ne-a cam fost daramata vara asta cand a fost furata bicicleta mihaelei de pe casa scarii, si neavand loc sa tinem 2 biciclete in casa nu am mai luat alta pana acum. Salvarea a venit de la vintila, nasul care ne-a imprumutat bicicleta lui pentru un weekend.

Am plecat de vineri seara ca sa mai castigam o zi de vreme buna deoarece duminica se anunta vreme naspa in toata tara. Vorbim cu Paul, nelipsit la toate turele de bicla pe care le-am facut pana acum, si ramane sa ne intalnim in Busteni vineri dimineata. Pana la urma am intarziat cam o ora si jumatate din cauza unor probleme tehnice la a noastra harbulina. Pe de alta parte supriza a fost ca doua biciclete pot incapea destul de lejer intr-o supernova cu banchetele din spate rabatate. Ajunsi in busteni ne punem pe montat rotile din fata ale bicicloantelor si sa ne luam cele necesare, astfel incat pe la 11:00 suntem gata de plecare.

Incalec pe bidiviul meu care desi are butucul pedalier recent schimbat scartie in ritm de metronom si pornim usurel spre gara din Busteni pentru a face trecerea spre forestierul care urca pe Zamora. La gara se lucreaza astfel incat suntem nevoiti sa facem un mic ocol dar pana la urma ajungem unde trebuie si incepem sa urcam pe forestier. Drumul e superb, mai ales in perioada aceasta a anului iar imbinarea dintre foioase si rasionasele atinse de ruginiul toamnei e superba.

Usurel usurel castigam inaltime si ajungem la locul in care am campat acum un an si jumatate, unde speram sa gasim si un izvor. Din pacate atat acesta cat si adapatorile de langa stane pareau secate astfel incat a trebuit sa ne descurcam cu apa ce am avut-o dupa noi (pe la jumatatea urcarii Paul visa deja la prigat cu pupla). Pe ultima portiune impingem voiniceste la biciclete pana iesim in creasta Baiului, de aici drumul fiind in mare parte in coborare.

A fost o coborare extrem de placuta si interesanta, mai ales pentru ca a fost pustiu si pentru ca am prins o vreme foarte frumoasa, dar a fost umbrita de CELE 4 PENE pe care am reusit sa le fac in interval de cateva ore. Ceva a fost neinregula tare in ziua aia, or fi fost stelele aliniate in cea mai naspa pozitie or something….

Oricum sa spunem ca mike si paul au fost destul de multumiti cu ritmul impus de cele 4 pene, singura problema a fost ca din cauza lor ne-a prins noaptea pe ultima portiune de pedalat spre Busteni.

Ultima parte a coborarii din creasta Baiului a fost chiar interesanta, iar Paul se dadea chiar fain pe acolo, noi mai cu frica mai incet sau mai pe langa bicle. Oricum a fost tare fain.

Partea urata a zilei a fost in schimb pedalatul pe DN1 inapoi spre Busteni, cred ca ne-a luat o ora si jumatate si a fost destul de chinuitor din cauza traficului intens pe care l-am prins. Odata ajunsi la masini de dezechipam si ne cazam la o pensiune din Busteni.

Pentru a doua zi aveam in minte initial coborarea prin Saua Strunga, dar tinand cont cat de urati au fost kilometri de DN1 nici nu ma gandeam cat de interesant ar fi fost pedalatul din Bran pana in Brasov sau pana in Predeal. Asa ca am incercat alta chestie pe care o aveam in cap sa o fac inainte de a pensiona bidiviul meu mult incercat: ajunsul cu bicla la Omu.

Asa ca pornim voiniceste din gara din Sinaia si incepem sa pedalam pe drumul de cota 1400, drum ce avea sa se dovedeasca chiar placut la pedalat, neavand o inclinatie prea mare. La cota 1400 aglomeratie mare de bicicloante care de care mai suparate si de batmani, sambata erau calificarile si finalele la un concurs de downhill. Intrebam repede daca se poate urca cu telecabina pana la cota 2000, aflam repede si pretul si ne imbarcam in prima telecabina cu ceva loc liber.

De la cota 2000 urmeaza o coborare destul de extrema spre Piatra Arsa, dupa care ceva kilometri ceva mai plati pana la Babele. Cand ajungem la Babele vremea dadea semne de inrautatire asa ca renuntatam la gandul de a mai ajunge la Omu si dupa o scurta pauza ii dam drumul la vale spre sinaia, pe drumul ocolit ce te scoate in drumul ce face legatura dintre Sinaia si Targoviste. Coborarea a fost tare faine si foarte lunga dupa toate standardele. Facem din loc in loc pauze pentru ca nu ne grabim nicaieri, eu ma aleg cu un masaj complet la partea superioara a corpului din cauza bidiviului ceva mai naravas. Suspensia fata face minuni in cazul asta, daca nu iesi ca din mixer dupa o coborare de genul asta.

Mike coboara mai incet, ne oprim din loc in loc sa o asteptam, dar locurile sunt foarte frumoase, mai ales ca era prima data cand am fost prin partea aceasta a Bucegilor. Senzatia de a coborara in viteza cu MTB e faina, seamana putin cu schiul ca si senzatie si adrenalina, poate sporita putin de viteza cu care se intampla totul si care trebuie sa procesezi informatia.

Dupa ce iesim in sosea dam putin la pedale pe o usoara panta, dupa care urmeaza o serie de serpentine extrem de placut de coborat ce ne scot in Sinaia dupa cateva minute.

Una peste alta e fain cu biclele, in masive cu un specific mai domol poti sa acoperi o distanta mult mai mare intr-un timp destul de scurt. In acelasi timp e nevoie si de un antrenament specific ce se construieste mergand la mai multe ture cu bicicletele, sunt absolut convins ca daca mergi weekend de weekend ajungi sa urci pe bicla pante din ce in ce mai abrupte si sa iti dai drumul la vale din ce in ce mai repede. Totusi ca efort mi se pare mai concentrat si mai greu mersul pe bicla, sunt anumite pante la care chiar simti ca abia mai poti sa mai tragi, chestie pe care la drumetie nu prea o simti, sau cel putin nu o prea simtim noi acum.

Dar e greu sa le impaci pe toate, si catararea si drumetia si schiul si mountain-bike, parca nu sunt suficiente weekend-uri pe an pentru toate.