Nu prea stiu exact cum ar trebui sa fie vremea in perioada asta in Berlin, dar cred ca noi am nimerit cea mai rece vara din ultima perioada, seamana mai mult cu un mijloc de toamna decat cu un mijloc de vara. Sincer nu ma asteptam sa umblu la 15 iulie imbracat in tricou/bluza cu maneca lunga/geaca subtire de ploaie, cu fesul in cap si totusi sa-mi fie frig. Totusi parca intre 41 de grade si 15 parca aleg varianta cu 15 grade, dar parca as prefera sa nu ploua cam in fiecare zi, fara o predictibilitate prea clara.

Si cum site-urile de vreme anuntau auspiciile unui weekend la fel de ploios ca si primul, am ales sa ne petrecem o zi in muzeul de etnologie Dahlem. Singura problema a fost ca ploaia a inceput ceva mai devreme decat era prognozat, astfel incat am avut de infruntat pana la muzeu o ploaie torentiala care ne-a facut ciuciulete. Pana la urma am razbit si am avut timp sa trecem prin cam o patrime din muzeu, respectiv partea dedica artei asiatice. Nu-i nimic, de data asta ne-am facut abonamente de 1 an la muzeele orasenesti berlineze, pe principiu ca daca tot sunt zile ploioase macar sa avem unde sa ni le petrecem.

Pe de alta parte muzeul e chiar fain facut, si mi-a adus aminte putin de cartile cu exploratori pe care le citeam atunci cand eram prin gimnaziu, cu JulesVerne, cu popoare si locuri exotice inca neexplorate. Si in momentul respectiv mi se parea ca m-am nascut prea tarziu, intr-o vreme in care nu mai exista pete albe pe harta pamantului (dupa inca 15 ani google earth a fotografiat cam tot ce se poate fotografia). Povestile descrise in carti relevau o lume in care eplorarea necunoscutului pentru individ se suprapunea cu explorarea necunoscutului pentru civilizatia vestica, si in care factorul de aventura era mult mai prezent in orice excursie. Ceva de genul acesta e imposibil de intreprins in zilele noastre, si nu mai raman decat explorarile personale, in care tu vrei sa descoperi ce e dupa urmatorul deal, dupa urmatoarul munte, dupa urmatoarea granita sau in alta tara. Cu pericolele obiective mult mai mici, dar orice calatorie intr-un loc in care nu ai mai fost are tenta ei de explorare, in care tu joci rolul unui explorator modern, impingand limitele propriei cunoasteri. Si din categoria asta o calatorie lunga cu bicicleta, prin locuri din lume in care civilizatia moderna nu a patruns foarte puternic, ne tenteaza destul de mult. Nu de alta, dar mai incet sau mai tarziu ea va patrunde, si multe din lucrurile ce inca se pastreaza vor disparea si vor mai putea fi vazute doar in muzee.

Duminica, profitand de o fereastra de vreme buna ce s-a prelungit ceva mai mult, am facut o calatorie cu bicicletele in cautarea Berlinului de est. Am gasit un oras socialist ceva mai bine planificat decat noi, mult mai aerisit si cam pustiu de oameni(probabil toti erau descurajati de vreme).

Un pic mai multe poze aici.