De la Basid pana la Siponj, inca putin pana la sfarsitul vaii.

Noaptea petrecuta pe platforma stancoasa deasupra drumului si deasupra raului a fost incredibil de calda si de linistita. M-am obisnuit sa vad maxim o masina pe zi si orice efort de a te departa de drum pentru a avea mai multa liniste nu are nici un sens la cat de mult trafic e pe aici. Noaptea care a trecut a marcat si prima incercare de a face bivuac sub cerul plin de stele, incercare esuata lamentabil din pricina gazelor asa ca dupa doua ore am intins cortul, dupa care am dormit bustean pana dimineata.

De unde am dormit mai sunt 10 kilometri pana in Basid si sunt putin nerabdator sa ajung pana acolo in speranta ca voi gasi in sfarsit un magazin cu mai multe lucruri de cumparat. Sincer mi s-a luat de paine, ceai, lapte si unt si visez la lucruri care sa aiba ceva mai multe calorii, si eventual si cu ceva proteine. Am dormit fix inainte de alunecarea de teren care a blocat accesul in partea superioara a vaii si sunt foarte curios daca drumul e intr-adevar deschis si daca nu o sa trebuiasca sa mai fac push-bike prin apa cum am facut ieri, dar vad ca drumarii tadjici par sa-si fi facut destul de bine treaba si chiar daca sunt zone in care te gandesti daca versantul din stanga nu o sa o ia la vale la prima ploaie, momentan se poate trece fara probleme.

Mai complicat e ca pe masura ce ma apropii de Basid, dau de zone in care drumul e folosit ca un fel de mic canal de irigatii, asa ca pana la urma ajung din nou sa fac push bike prin apa. In Basid in schimb dezamagire mare, asa zisele magazine sunt la fel de mici si de goale ca si pana acum. Practic sunt localnici care au o camaruta de unde vin lucruri care in mod normal nu se produc in sat, asa ca cumparaturile includ o conserva de peste, biscuiti si o ciocolata care merge la fix in dimineata asta. Cum e drumul inainte? Binenteles tot “narmalna”, dar tinand cont ca mai sunt doar 80 de kilometri pana la M41, de data aceasta chiar am sperante ca drumul sa devina din ce in ce mai bun.

Si intr-adevar kilometrii trec mult mai repede in dimineata asta, astfel incat inainte de a incepe caldura din mijlocul zilei am strans deja 40 de kilometri, mai multi decat in multe din zilele anterioare. Si totusi dupa 5 zile petrecute pe drumuri rupte mi s-a luat sa fiu tot timpul atent la drum si ma bucur de portiunile bune unde poti ridica capul si poti vedea cum arata varfurile pe sub care pedalezi. Ca bonus astazi am in meniu destul de mult nisip si in consecinta destul de mult timp petrecut impingand bicicleta prin nisip sau prin praf.

Dupa-amiaza ma gaseste in Siponj de unde fac cumparaturile pentru masa de seara. De data aceasta pe langa supa rolton si paine invechita am pentru prima data dupa multe vreme si legume, dupa ce una din fatucele din sat ma invita sa culeg cativa castraveti din gradina din spate. Poate unul din lucrurile care imi lipseste cel mai mult e branza si mi se pare frustrant ca aproape tot laptele, ori e folosit direct, ori e transformat in unt, iar branza e ca si inexistenta in zona. Dar primesc totusi caise proaspete de la aceeasi fatuca.

In schimb pedalatul dupa pauza de pranz nu e foarte productiv caci la 10 kilometri de Siponj dau de un loc perfect de cort, cu un covor generos de iarba si cu apa proaspata numai buna pentru a ma spala si pentru a spala hainele care au nevoie de improspatare. Asa ca ma opresc mai repede decat planuiam si mare parte din seara o petrec spaland de mana toate hainele, urmata de o baie generala si de o masa de seara mai diversificata decat in zilele de dinainte. Maine ar trebui sa ajung in Rushan si sa intersectez din nou autostrada Pamir.

Date:

Distanta: 44km.
Diferenta de nivel: +600 / -600.
Obiective: 5.
Moral: 5.