E ora 13:00 si soarele dogoritor al Baraganului troneaza necrutator deasupra noastra. Temperatura e de 36 de grade si in timp ce invarti pedalele ti se pare ca stai sa te rumenesti intr-un cuptor. Atunci cand incercam sa ne racorim turnand apa din bidoane pe noi senzatia perceputa e cea a unui dus cald.

Cam tot pe aici, respectiv momentul in care pedalam intre Urziceni si Ploiesti traim senzatia ca desi venim de departe si desi avem deja mai bine de 200 de kilometri in spatele nostru, mai e la fel de mult pana departe, respectiv inca 170 de kilometri pana pe Varful Omu si cam tot la fel de multi pana in Brasov. Si sa stai pe cursiera, in aceasi pozitie pe drumuri drepte, nesfarsite nu e treaba usoara.

Calculul mental al turei e destul de simplu. In intrecerea cu soarele avem 12 ore sa ajungem pana in Sinaia, 330 de kilometri relativ plati sau intr-o usoara urcare. Iese o medie de 27.5km/h cu tot cu pauze, sau de 30km/h fara pauze. Asa ca la fiecare oprire stam cu ochii pe ceas pentru a vedea cum scade media orara si totul se intampla pe fuga, intratul in benzinarie, mancatul, proviziile pentru urmatoare bucata, reumplerea bidoanelor. Totul ar trebui sa se intample pe bicicleta la fel ca si la Silk Road Mountain Race.

Constanta – Harsova, prin racoarea diminetii a mers bine, chiar daca am luptat cu un usor vant de fata. Harsova – Slobozia, vantul s-a schimbat si ne-a impins destul de serios spre sud-vest. Tot aici am trecut si la bidoane de 5L cumparate din benzinarii in loc de pet-uri de 2 litri. Constant incep sa ne faca cu ochii pepenii de pe marginea drumului, dar o astfel de pauza cu macelarirea unui pepene ar dura mult prea mult. In schimb orasele astea sunt puse la distante numai bune pentru a fi usor din punct de vedere mental, mai ales daca te misti cu o viteza decenta. 60km intre Slobozia si Urziceni, 60km intre Urziceni si Ploiesti, aproape 60 de km intre Ploiesti si Sinaia. In Urziceni luam si singura pauza mai lunga a zilei la un Lidl, cu super reci la borcan, cu banane, si binenteles regulamentarul bidon de 5 litri de apa.

Cu adevarata ne supraincalzim in jurul Ploiestiului unde incepem sa vanam benzinarii cu aer conditionat si apa rece pentru a ne regla cat de cat termic. Mihaela deja s-a hotarat sa nu mai urce pana la Piatra Arsa si sa pedaleze direct spre Brasov, asa ca in Comarnic, dupa un sandwich si un pic de pepene plec inainte intr-un ritm un pic mai “sprinten”, daca se poate numi asa ritmul in care fac urcarea spre Sinaia dupa 300 de kilometri.

Daca ultima suta de kilometri pana aici a fost epuizanta din punct de vedere mental, in primul rand din cauza caldurii, din Comarnic lucrurile se schimba complet: munte, umbra, racoare, urcare. Dupa o pauza de cola, rosii si cirese in Sinaia zici ca picioarele s-au resetat dupa 330 de kilometri pe urcarea spre Dichiu care se scurge repede. Probabil ajuta si deshidratarea si kilogramele in minus carate la deal, cert e ca fac putin peste 1h30 din Sinaia pana la Piatra Arsa.

E 19:22 cand plec de la masina, ceata invaluie partea superioara a platoului iar fundul si picioarele mele sunt recunoscatoare pentru schimbarea de sa si de pozitie. Urcarea merge bine la inceput, dupa care pe la Babele intru in ceata si-mi dau seama ca drumul spre Omu e mai lung decat ma asteptam.

La cerdac ies din ceata si urmaresc cum Costila inca straluceste in razele soarelui. Imi fac repede un calcul mental si-mi dau seama ca sunt sanse sa prind apusul pe Omu. O ultima bucata de echilibristica in urcare pe panta finala, un pic de carat bicicleta in spate pentru a scurta timp si descopar cu uimire atunci cand ajung la Omu ca soarele e inca pe cer. A fost aproape, dar astazi am iesit marginal victorios in intrecerea cu soarele. Rasarit pe malul marii, apus pe Varful Omu, intr-o zi lunga si calduroasa de vara si pe un traseu prin Baragan pe care nu-mi doresc sa-l repet prea curand.

Legat de traseu el are o estetica implicita prin faptul ca pleci dimineata de pe malul marii si ajungi seara pe un varf de munte. Totul prin forta picioarelor. O nebunie de incercat intr-o zi lunga de vara, preferabil totusi fara canicula.

Nota:

Din logistica turei a facut parte si ziua de dinainte, cand am condus din Brasov pana la Piatra Arsa, am lasat masina cu mtb-urile inauntru, ne-am urcat pe cursiere, am coborat in Sinaia, am luat trenul pana in Constanta, am petrecut 3 ore pe faleza privind marea si ne-am dus la cazare.

Jurnalul Mihaelei aici.

Track si date aici: