Despartirea de Mehedinti si de toamna, varful Domogled

E ultima zi din mini-concediul de Revelion, si pentru ca e ceva de condus pana in Bucuresti alegem o tura scurta pana pe Domogled. Ca in ultimele 3 zile incepem tura sub plafonul de ceata care ne invaluieste complet cand ajungem la crucea Alba.

In schimb de data aceasta cand iesim din ceata dam de inca un plafon de nori deasupra si de un vant neprielnic care ne ia in primire. Una peste alta ziua e complet diferita de ziua frumoasa de ieri de parca ar fi luate din anotimpuri diferite. Nu pot decat sa sper ca apuca sa vina si iarna anul acesta si ca voi apuca sa fac si cateva ture de schi de tura inainte de plecarea in expeditie. Nu de alta dar e echipament nou de incercat si sunt trasee interesante de facut.

Despre Domogled in sine nu sunt foarte multe de povestit, mai ales pentru ca vremea a fost inchisa. O creasta stantcoasa, un varf nu foarte bine conturat si o grota care mi-a amintit ca la un moment dat o sa trebuiasca sa ma apuc si de speologie. In rest a fost o zi gri de toamna ce sper sa anunte venirea iernii.

Nu stiu daca am fi putut gasi vreun munte mai potrivit pentru mini concediul de dupa revelion. Involuntar Mehedinti imi aduc aminte de toamna pentru ca atunci i-am descoperit. Si cum am ajuns abia la sfarsitul lui decembrie anul acesta in Romania si cum am ratat toamna propriu-zisa cu culorile ei aprinse am fost sa mai prindem cateva zile de toamna veritabila in ianuarie. Sau poate ca de data aceasta iarna de anul acesta s-a anulat complet, sau poate ca va incepe fix cand voi pleca cu bicicleta…