Bishkek-ul nu e poate cea mai interesanta capitala din fostele Stan-uri, dar la un capitol sta extrem de bine, muntii sunt incredibil de aproape de oras. Sunt atat de aproape incat poti pleca pe bicicleta din oras, poti pedala pana la poalele lor, poti urca un varf de 4200 de metri si poti sa te intorci inapoi pe lumina in aceasi zi. Sunt curios cate capitale din lume se mai pot lauda cu asa ceva.

Iar cum sunt deocamdata blocat in Bishkek pentru diferite probleme organizatorice, cu obtinerea vizelor si cu reparatii mai mici sau mai mari, o zi petrecuta dupa planul de mai sus, propus de Nathan, nu poate sa sune decat interesant. La idee au percutat mare parte din oamenii gazduiti de Angie si de Nathan asa ca la ora 5 dimineata gasca care porneste spre munte e in mod egal numeroasa si diversa, un australian, 2 britanici, un canadian, o bulgaroaica, 3 romani si 4 francezi.

Urcusul merge repede si cu spor, afara e inca racoare, drumurile sunt libere iar in departare se vad crestele inzapezite ale lantului muntos Alla Archa. Obiectivul zilei de azi se vede si el, Peak Komsomolets, doar ca pana acolo sunt de urcat 3400 de metri, in pedale si pe picioare. Asa ca incepem ziua cu o urcare cat un Transfagarasan de-a lungul careia stau mai mult de vorba cu Adam si cu Josh, australianul si canadianul blocati de ceva vreme in Bishkek de vize ce intarzie sa mai apara.

Josh nu prea se incadreaza in peisaj si de fiecare data cand vine o urcare mai abrupta se vede de la o posta ca modul gratios in care pedaleaza nu are nimic in comun cu stilul relativ smucit pe care il avem noi. Francezii au si o vorba pentru treaba asta, se numeste “supplesse” si se refera la felul in care pedaleaza mare parte din ciclistii profesionisti. E si o parte inascuta, dar e si o parte care are legatura cu timpul petrecut in sa, si dupa o scurta conversatie misterul e ridicat.

Josh a fost ciclist semi-profesionist vreme de 4 ani, pana cand si-a dat seama ca nu poate face pasul spre profesionism in timp util si s-a hotarat sa renunte. Mi se pare extrem de interesant sa vorbesc cu el si sa aflu cum stau lucrurile in Europa de Vest, despre cum e sa fii profesionist si despre cum e atunci cand iei hotararea sa renunti. Cred ca momentul in care iei hotararea asta si atunci cand iti lasi cumva in spate identiatea de atlet e unul care nu e deloc usor si cam toti atletii profesionisti trec prin asta atunci cand ajung la sfarsit de cariera. Din spusele lui Josh majoritatea renunta complet la concursuri si sunt absolut constienti ca si-au atins deja varful de forma si ca nimic nu il poate aduce inapoi. Oricum nu e deloc un lucru usor.

Dar revenind la povestea zilei, dupa 4 ore de pedalat ajungem in cele din urma in locul in care ne lasam bicicletele si o luam la pas pe poteca ce urca pe varf. E cald, mult prea cald fata de cum era pe aici in urma cu un an, iar noi plecam fiecare cu 4-5 litri de apa dupa noi, pregatit sa luam pieptis cei 2000 de metri pana pe varf.

Inca cinci ore mai tarziu dupa un urcus ce devenea din ce in ce mai lent pe masura ce crestea altitudinea si ajungem unul cate unul pe varf, unde si zabovim o vreme sub lumina calda a soarelui de vara. Vantul adie extrem de putin iar in jur se vede un peisaj care imi aduce aminte foarte mult de Mont Blanc. Aceiasi ghetari suspendati, acelasi granit parca in departare se vede si un Mer de Glace, singura diferenta e ca in momentul in care ajungem pe varf in departare se vede si Bishkek-ul de unde am plecat in urma cu 10 ore.

Daca urcarea a mers ok coborarea a fost cel putin lunga si chinuitoare, mai ales tinand cont ca anul acesta am ajuns prea putin la munte si am avut parte de prea putine coborari pe picioare, cu atat mai putin coborari de 2000 de metri fara bete. Nici lipsa degetelor de la picioare nu ajuta si totusi incerc sa cobor intr-un stil usor alergat, iar atunci cand poteca se mai domoleste chiar pot sa dau putin drumul la picioare. Nici nu vreau sa ma gandesc ce febra musculara o sa fac maine, dar pana la urma reusesc sa ajung la biciclete si dupa asta impreuna cu Iulian, Oana si Spaska (care au coborat putin mai devreme) inapoi in Bishkek.

Ora 5 dimineata, si noi suntem gata de plecare.

Strazi pustii si ora albastra.

Spre muntii inzapeziti.

Josh, pe bicicleta pe care a venit din Anglia.

Pauza de masa.

Serpuit.

Vertical.

La belvedere.

Privind spre Mont Blanc-ul Kyrgyz.

Vegetatia din zona.

Victorie!

Poza de varf.

Culorile Kyrgystanlui.