Sa ajungi in creasta Fagarasului pe bicicleta nu-i treaba usoara si in general te astepti sa cari sau sa impingi la bicicleta ore bune. Poate singura exceptie am descoperit-o weekendul ce tocmai a trecut prin urcarea din Greblesti spre saua Apa Cumpanita, unul din putinele picioare sudice ce au un forestier ce urca pana fix in creasta. Si cu ceva antrenament am auzit chiar poti sta pe bicicleta toata urcarea.

Planul zilei e simplu, condus pana in Caineni si de aici sa incercam sa urcam si sa coboram pana in Apa Cumpanita pe cele 2 picioare paralele ce se termina fix in Valea Oltului. Picioarele sudice sunt locuri in care nu vad de ce ar ajunge cineva cu piciorul, forestiere interminabile si in mod egal plictisitoare. Noroc ca pe bicicleta se schimba complet si viteza de inaintare si panta se transforma intr-o provocare cu tine insuti in care incerci sa stai cat mai mult timp pe bicicleta.

Si sunt destule locuri in care nu-i chiar simplu ramai in sa si trebuie sa-ti dozezi cu mare antentie efortul pentru a depasi bucatile abrupte de care urcarea din Greblesti nu duce lipsa. Ne inaltam repede deasupra Vaii Oltului si in departare incepe deja sa se ghiceasca conturul Crestei Fagarasului. In afara de Suru nu ghicim nici un varf caci a trecut ceva vreme de cand am fost ultima data prin partea vestica a Fagarasului.

In saua Apa Cumpanita bate un vant cat se poate de inghetat, o amintere ca toamna nu e departe si ca zilele lungi de vara au ramas in spate. Ne imbracam cu toatele hainele ce le-am carat pana aici si pornim pe creasta spre piciorul alaturat, nu inainte de face o pauza de afine. E sezonul, atat pentru turisti cat si pentru afinari.

Dupa consultarea regulamentara cu ciobanul din crasta reusim sa prindem si o poteca ce ne duce mai usor spre piciorul cu pricina si de aici incepem lunga coborare inapoi spre Valea Oltului. Coborare ce a fost asa si asa. Au fost si bucati faine prin pajisti necosite, si bucati plictisitoare pe forestiere aproape plate dar si bucati unde am mers pe langa biciclete la vale pe un forestier incredibil de prafuit si de plin de bolovani. E greu de spus daca merita sau nu varianta asta de coborare, alternativa ar fi fost coborarea spre manastirea Turnu cu dezavantajul drumului de intoarcere pe Valea Oltului.

In urmatoarele doua zile sunt pe lista alti doi munti numai buni de traversat pe bicicleta, Cindrel si Sureanu.

Track-ul turei aici: https://www.strava.com/activities/679700635

Pe urcarea cat se poate de provocatoare din Greblesti.

Spre inaltimi.

Mereu ma intreb cum de ajuge tot fanul pana jos.

Culmi unduite.

Inca putin pana sus.

Discutii aprinse.

Ultima suta de metri.

Deasupra Transilvaniei.

Rasplata de dupa urcare. E vremea afinelor.

Pauza din poteca la adapost de vantul taios.

De acolo venim.

Prin pajisti abandonate.

Mini-Cozia si Cozia.

Sfarsit de zi.