Poteca de pamanat serpuieste pe costa muntelui catre Ratsek, leaganul alpinismului kyrgyz si rus. Au trecut mai bine de 4 luni de zile de cand nu am fost pe munte. Da, ultimele doua luni de zile am fost tot timpul cu bicicleta printre munti, dar tot timpul era pe undeva pe langa un drum fie el bun sau prost, iar acum e prima data dupa multa vreme cand urc cu spor pe o poteca de munte.

Bishkek e una din putinele capitale din lume asezata la poalele unor munti de 4000-5000 de metri, astfel incat in mai putin de o ora poti sa ajungi din centrul orasului pana unde incepe poteca. Am avut noroc in acelasi timp sa ajung in Bishkek in gazda la oameni care au aceleasi pasiuni si care voiau si ei sa exploreze muntii din jurul Bishkek-ului, astfel incat in momentul in care s-a ivit ocazia unui weekend petrecut la munte nu am avut cum sa-l refuz, mai ales ca tocmai ce am recuperat tot echipamentul trimis din tara de Mihaela. Singurul lucru care lipsea era o pereche de incaltari pentru poteca, dar problema s-a rezolvat repede gasind un fel de adidasi de munte redusi la unul din magazinele din Bishkek. Ar fi prea chinuitor si as muri de cald cu plastici in picioare, mai ales ca se anunta 37 de grade in Bishkek weekend-ul asta.

Compania e cel putin multiculturala, Nathan ~ muntoman si cicloturist de cursa lunga canadian, Sepaska ~ vecina din Bulgaria, cataratoare stabilita in Andorra ce tocmai si-a dat demisia de acolo pentru veni in Kyrgystan pentru a invata rusa, Sizim ~ cataratoare kyrgyza si singura care poate sa negocieze cu localnicii pentru un transport la care sa nu fim taxati ca si turisti si un roman ratacit cu bicicleta si cu ceva timp de pierdut prin Bishkek.

Vremea e calduroasa dar totusi pe aici adie putin vantul si cerul e complet senin, vreme numai buna de urcat cu spor la deal. E greu sa imi stavilesc entuziasmul de a fi din nou pe munte, caci totusi e o diferenta foarte mare intre ce vezi de langa un drum si ceea ce vezi cand urci pe un varf de munte. Si miscarile sunt atat de familiare incat nu pot sa nu ma simt ca acasa, chiar daca muntii sunt complet straini.

Planul e sa stam doua zile si maine am vrea sa incercam unul din varfurile de 4500 de metri din zona, cel mai inalt 1B din fosta Uniune Sovietica. Vazuta de jos, zona de langa Ratsek arata putin ca si Mont-Blanc, inaltimea e cam aceasi doar peretii de stanca si de gheata sunt ceva mai mici decat ceea ce intalnesti in Mont Blanc. Iar spre deosebire de Mont Blanc, desi o capitala de 1 milion de oameni e extrem de aproape de munte, e complet pustiu si suntem aproape singurii care urcam pe poteca. In zona de langa Ratsek mai e doar un cort si probabil mai sunt cateva persoane in cabana, dar in rest complet pustiu. Stau sa ma gandesc la cate persoane intalnesti intr-o sambata dimineata prin Alpi, si cat de pustiu e aici si nu prea gasesc nici o explicatie logica. Sau poate lucrurile sunt pur si simplu la inceput.

Ajunsi la Ratsek instalam corturile si cum e destul de devreme plecam sa exploram cele doua poteci care urca spre Peak Korona si spre Peak Free Korea, varfuri de 4800 de metri din zona. Nu avem timp sa urcam prea sus, dar identificam totusi cat de cat cam cum merg potecile ce sunt marcate si pe aici ca si prin Alpi prin mici momai. Ghetarii arata impresionant si unul din ei se termina intr-un mic lac turcoaz de apa inghetata. Trebuie in schimb sa vad ce pot sa fac cu aparatul foto si sa gasesc un mod mai comod de a-l transporta, caci astazi a stat mai mult in ruscac si in consecinta nu am facut prea multe poze.

Vremea in schimb incepe sa se strice si pe masura ce coboram inapoi spre corturi apar si primii stropi de ploaie. Dupa o mica rapaiala de seara avem in schimb timp sa gatim o serie de paste dupa o reteta noua a lui Nathan si dupa o masa de seara timpurie e timpul sa ne retragem la corturi cu sperante pentru o vreme ceva mai senina maine dimineata.

Intrarea in parcul national Ala-Archa.

La plecare.

Din nou dupa multa vreme pe poteca.

Privirea in pamant si urcus pana la 3300 de metri.

Ala-Archa.

Inaintand spre Ratsek.

Caldura mare, in Bishkek 37 de grade.

Nathan si pioletul de aur.

Spre Ratsek.

Pajisti si munti inzapeziti.

Paduri si zapada.

Moment de odihna.

Inca putin pana sus.

Comeback captain.

Aproape de locurile de cort.

Sfarsitul ghetarului.

Capat de drum

Contrar expresiilor pastele lui Nathan au fost chiar reusite.

Masa de seara intre picaturi de ploaie.

La ceas de seara.