Mi se pare greu sa-mi explic de ce dar cursiera imi place mai mult decat ma asteptam acum 3 saptamani cand m-am urcat pentru prima data in saua ei. Pana acum mereu mi s-a parut ca pe drumurile de la noi mersul pe cursiera e legat de drumuri proaste si mult trafic si nu intelegeam de ce ar alege cineva sa-si petreaca timpul asa. Dintre toate sporturile cred ca e sportul in care esti cel mai departe de natura, mai ales cand pedalezi prin locuri gen DN1 sau pe drumul spre Giurgiu cu masinile vajaind pe langa tine. Intre timp mi-am dat seama ca drumurile din Romania se impart in doua categorii, cele care au fost refacute cu fonduri europene sau din alte finantari si cele care nu au mai vazut reparatii de la revolutie. Asa ca daca vrei poti gasi si drumuri fara trafic si cu asfalt bun.

Dar poate cel mai mult imi place la cursiera faptul ca intr-un timp foarte scurt poti fugi din oras, chiar si dintr-un oras ca Bucurestiul. Un exemplu e tura clasica spre Comana care merge facuta dimineata inainte de munca si chiar e fain sa prinzi rasaritul pedaland prin Romania rurala. Imi place ca te misti incomparabil mai repede fata de o bicla normala si ca o cursiera e construita sa transforme orice efort al tau in energie utila. Si imi place ca iti da mai multa libertate si ca mai ales ca poti explora locuri noi. Si sunt absolut convins ca e un antrenament foarte bun pentru MTB. Dar poate cel mai mult imi place senzatia de efort rotund atunci cand mergi la drum intins si presimt ca in viitor turele de cicloturism vor fi facut pe cursiere cu un bagaj minimalist.

Dar revenind la Dobrogea, prin Dobrogea bate intotdeauna vantul (nu degeaba au aparut intregi plantatii de eoliene) asa ca planul de tura l-am facut dupa directia vantului. Si desi e greu de imaginat am reusit sa facem o tura in circuit in care vantul ne-a batut ca tot timpul din spate, caci directia vantului s-a schimbat complet dupa noaptea petrecuta la Jurilovca. Pe de alta parte vantul din spate si drumurile impecabile pe alocuri au fost perfecte pentru Mihaela care e la prima tura pe cursiera asa ca a fost usor sa fie furata de viteza pe alocuri.

Dobrogea mi se pare cea mai faina primavara atunci cand totul se inverzeste si padurile joase sunt cuprinse de verdeata. Singura problema a fost ca din pacate anul acesta primavara e putin intarziata in toata tara, dar macar cele 8-10 grade pe care le-am avut in weekend au fost mult mai placute decat zapada si frigul din zona Transilvaniei. Intr-un fel chiar mi-ar place sa mai revin inca odata in Dobrogea in vara aceasta, eventul pe MTB pentru a explora dealurile si padurile din zona Babadagului.

Un jurnal cu mai multe informatii despre o prima tura pe cursiera a scris si Mihaela aici, iar track-urile celor doua zile sunt aici si aici.

Nasul si catei.

Masa pe capota, frumos aranjata.

Catelul de Dobroge mijeste coltul.

Numai de post.

Prima pana de pana acum, in mijlocul campului de eoliene.

Cu cursiera pe camp, pe unde e drumul cel mai bun.

In miniatura.

Inapoi pe asfalt bun.

Detalii.

Asfalt perfect si nori fotogenici.

Enisala.

Intinderile Dobrogei.

Inca putin pana in Jurilovca.

Plecarea de dimineata.

Semne ale primaverii in zonele batute de soare.

Si totusi primavara nu e departe.

Verde crud.

In mijlocul Dobrogei.

Alergat de o ploaie de vara printr-o atmosfera bacoviana.