A plouat in continuu toata noaptea si dimineata e la fel de uda si de ploaioasa, dar cum nu am mult timp de stat in loc dupa un mic dejun minimalist strang lucrurile si o iau din loc, cu toate ca mi se pare ca unul din tiristi spune ceva cu drum inchis si ca ar fi mai ok sa mai astept. Ploaia se mai domoleste un pic si incet, incet isi face aparitia si soarele. Trafic nu e aproape deloc, si poate mai important, nu se vede nici o masina din fata.

In muntii prin care trec, pentru ca ploua destul de rar orice ploaie mai serioasa e insotita de alunecari de teren sau de o puzderie de pietre ajunse in drum. Cam asta e si motivul principal pentru care drumul e atat de rupt. La un moment dat a avut asfalt e la un cap la altul, dar e imposibil de intretinut. In zilele trecute am vazut pe drum oameni care merg cu lopata in mana pentru a indeparta pietrele ajunse in drum, dar ce te faci atunci cand fuge un valcel cu totul si nu doar cateva pietre.

Raspunsul la intrebare vine mai repede decat m-am asteptat, la 40 de kilometri de la pornire cand dau de un lung sir de tiruri parcate pe dreapta. Vin si cativa nenici din fata care spun ceva cu Zakrita, drum inchis. Inchis pentru masini, dar oare e la fel si pentru biciclete. Marele avantaj e ca pe de o parte la trecerile de rau e suficient de usoara ca sa o iau in spate, iar in portiunile mai delicate pot fac mai multe drumuri cu bagajele si cu biciclete.

Oameni s-au apucat deja sa dea la lopata pietrisul la o parte si imi fac semn ca pot sa trec, astfel incat cu bicicleta in brate traversez pietrisul doar pentru a gasi ca in continuare o sa trebuiasca sa repet procesul de mai multe ori. Probabil pe aici chiar a fost rupere de nori caci 3 kilometri din drum sunt intrerupti de bucati cu pietre in toate locurile in care putea sa curga ceva. Ultima trecere a fost si cea mai interactiva si trebuie sa fac 3 drumuri pentru bagaje si pentru bicicleta. Sunt foarte curios cat timp o sa treaca pana cand o sa deschida din nou drumul, dar mi se pare ca toti asteapta sa apara un tractor care sa curete pietrisul.

In schimb dupa ce trec am tot drumul doar pentru mine, si e tare fain sa pedalez din nou fara nici un fel de trafic. In schimb, vremea ce parea sa se indrepte nu ramane mult timp buna si un front atmosferic invaluie pe rand varfurile din jur. La cum arata, nu cred ca mai dureaza mult pana cand incepe urmatoarea ploaie, astfel incat incerc sa profit de drum cat timp e inca uscat si de vantul din spate.

In scurt timp norii acopera totul, dar de plouat nu ploua, doar vantul bate destul de tare, din fericire din spate. Dupa inca 20 de kilometri dau de blocajul si din sens opus, si aici pot sa vad care e strategia adoptata in lipsa de tractor. Oamenii dau la lopata pentru a face un fel de platforma / portiune mai dreapta, dupa care trec camioanele cu 4×4 pentru a stabiliza platforma dupa care pe rand si tirurile. Pare sa functioneze destul de bine caci oamenii au trecut deja 3 valcele aici si mai au unul singur la care muncesc acum.

Ploaia pare ca incepe in orice clipita, seara se apropie, cei 80 de kilometri pe ziua de azi s-au scurs si ei, dar locul de cort nu mai apare. Pe aici sunt zone in care nu e decat drum si perete, sau zone in care e numai piatra, asa ca e mult mai complicat sa pui cortul. Pana la urma dau un loc de popas unde are si un om o casa, il intreb daca pot sa pun cortul acolo, omul zice da si dupa ce gasesc un bolovan unde sa ma adopstec de vant, pun cortul la fix pentru a evita ploaia de seara. In timp ce scriu jurnalele se porneste si traficul asa ca, pentru o jumatate de ora, aud cum trec toate tirurile ce au stat la coada, dupa care din nou liniste si somn de voie.

Manand oile.

Drumul isi cere pretul

Dupa ploaie.

Starea drumului.

Sate afgane si sate suprapuse.

Unde e apa e si verdeata.

Angrenaj protejat.

Se sparg norii de ploaie.

Alunecari de teren si degajarea lor.

Pe unde a fost drumul

No road, no problem!.

Reflexie.

Spre muntii inzapeziti.

Tineretul satesc.

Apriga.

Spre intersectia cu raul Vanj.

Verdeata, stanca si zapada.