Erzurum cred ca e ca un Miercurea Ciuc pentru turci, caci peste tot pe unde ma opresc oamenii imi spun sa am grija cu frigul de acolo. Parea buna e ca vremea s-a indreptat si urmatoarea saptamana se anunta complet senina, si dupa doua zile in care am pedalat cu aproape toate hainele pe mine, acum pot din nou sa urc in pantaloni scurti si in tricou.

Si e ceva de urcat, iar pasurile de peste 2000 de metri se inlantuie de-a lungul zilelor, iar daca pe fiecare urcare merg in tricou si in pantaloni scurti la fiecare coborare revin la tinuta cu toate hainele pe mine. Turcia e suprinzator de deluroasa si a devenit ceva normal sa strang in fiecare zi de pedalat cate 1200-1400 de metri de urcare si de coborare. In vaile pe care trec intre pasuri e inca toamna, plopii inca nu si-au scuturat frunzele iar locurile de cort vin impreuna cu un gazon bogat.

In schimb poate ce e cel mai ciudat la traseul pe care l-am ales catre Erzurum e ca desi drumul e incredibil de bun, cu asfalt impecabil si cu doua benzi pe sens si o banda de urgenta care e doar pentru mine, traficul e aproape inexistent. Si e putin straniu sa vezi un drum atat de bun pe care sa il ai mare parte din timp doar pentru tine.

In ultima zi inainte de Erzurum intamplarea face sa ma intalnesc din nou cu Graham, bunicul din Noua Zeelanda pe care l-am vazut ultima data in Dushanbe. De acolo el a plecat spre sud spre Iran, eu spre Transcaucazia si iata ca din pura intamplare ajugem sa ne intalnim din nou in Turcia, unde altundeva decat inainte de un alt pas de peste 2000 de metri, luptand amandoi cu un vant formidabil.

Zilele ce urmeaza vom imparti drumul catre Capadocia, un loc in care nu am ajuns anul trecut dar pe care nu vreau sa-l ratez anul acesta.

Revenirea la toamna in una din vaile traversate.

Drum perfect, vreme buna, trafic inexistent. Ce poti sa ceri mai mult?

A ajuns si olteanul la Oltu, din Turcia.

Dimineata inghetata.

Patru benzi? Toate pentru mine?

Grum, infruntand vantul vijelios in ultimul pas inainte de Erzurum

Inca un pas bifat.

Pauza de alimentare.

Seara pe platul inalt de 2000 de metri al Anatoliei.