Sunt putine momentele in care iti dai seama cat de mare e pamantul pe care traiesti si cat de imense sunt distantele, mai ales intr-un timp in care avionul a redus distantele la un interval de ore. Iar sa traversezi un desert e o experienta care iti schimb putin felul in care vezi distantele. Cam asa se intampla si astazi, cand la mijlocul zilei ajung la borna cu numarul 1000, 1000 de kilometri pe acelasi drum prin desert, stiind ca mai am inca 700 de kilometri prin desert pana la Marea Caspica.

Sunt rare momentele in care ajungi sa te rupi complet, pentru mine ultima data s-a intamplat pe Bartang, dar experienta desertului e intr-un mod straniu similara. Conteaza prea putin cat de multi kilometri s-au strans astazi atunci cand esti la zile bune de ultimul oras mare si la zile bune de urmatorul oras. Zilele par sa se amestece una cu alta, iar tu nu esti decat o furnica care inainteaza intr-un ritm de melc pe o harta imensa. In cazul meu ritm de melc inseamna 130-140 de kilometri in fiecare zi, dar distantele sunt sufcient de mari incat punctul care iti arata unde esti nu pare sa se miste deloc repede.

Astazi, in sfarsit dupa mai mult de 10 zile, vantul e usor prielnic, iar senzatia e geniala atunci cand vezi ca poti pedala cu 20-25 la ora fara un efort prea mare si atunci cand vezi ca kilometri se strang fara efort. In schimb astazi o bucata de 120 de kilometri dintre Kyrgyz si Jaslik in care nu e absolut nimic in afara de camile. Cu chiu cu vai reusesc sa gasesc un loc in care sa ma adopestec de soare in mijlocul zilei langa o cladire de chirpici abandonata.

Si cu toate astea desertul are o frumusete a sa, o frumusete dura, austera si monotona de care nu poti sa nu te indragostesti. Poate frumusetea vine si din faptul ca desertul are o infatisare primordiala, iar daca ai putea ignora fasia de asfalt pe care pedalezi stepa arata probabil la fel si acum 1000 de ani si acum 10.000 de ani si inainte de existenta oamenilor, iar asta mi se pare intr-un fel fascinant. Iar in timp ce pedalez sunt aproape convins ca urmatoarele proiecte aventuroase vor fi cumva legate de intinsele spatii care nu au fost inca imblanzite de mana omului.

Kilometri de azi s-au scurs in schimb surpinzator de usor, dar noaptea ma prinde tot in mijlocul pustietatii. De fapt am descoperit ca cel mai bun plan din punct de vedere al aprovizinarii cu apa e sa dormi fix inainte de un loc in care poti gasi apa pentru a nu trebui sa economisesti apa seara si dimineata, asa ca seara ma prinde la 15 kilometri de Jaslik, dupa care urmeaza o bucata de 140 de kilometri fara nimic pana in Qarakalpak.

Date:

Distanta: 150km.
Diferenta de nivel: +50 / -50.
Obiective: 5.
Moral: 7.

Cine se scoala de dimineta, departe ajunge si in plus scapa si de vantul puternic din mijlocul zilei.

Max, cu fundalul colorat al inceputului de zi.

O masina ratacita la 20 de kilometri de Kyrgyz.

Daca ajungeti la un moment dat pe aici sa nu va bucurati cand vedeti semnul cu Beyneu 240 de kilometri, are o eroare de doar 100 de kilometri….

Russian machine never breaks.

Singurul loc adapostit de soare si de vand gasit astazi.

Drum intins si lber.

Locul de cort din seara aceasta.