Dimineata ma trezesc cu acelasi vant care a scuturat cortul toata noaptea si dupa strangerea rapida a bagajelor pentru a evita praful care parea sa intre peste tot, ma asez la drum pentru urmatorii 135 de kilometri pana in Sabzevar, urmatorul oras de pe drumul matasii. Ziua e din nou calda si senina, asa cum sunt probabil majoritatea zilelor din desert si poate ce e mai important, extrem de uscata. Buzele sunt uscate, gatul la fel, iar desi nu e foarte cald, soarele arde puternic si sunt fortat sa trec la pantaloni lungi pentru a nu ma rotisa ca un pui in bataia lui.

Drumul e la fel cum a fost ieri si la fel cu va fi in zilele urmatoare, cu lungi portiuni drepte inconjurate de desert, cu caravanseraiuri abandonate pe marginea soselei si cu camile salbatice. Drumul traverseaza un fel de parc national in care se incearca pastrarea biodiversitatii tipice desertului, iar camilele fac si ele parte din aceasta biodiversitate. Astfel incat, dupa un semn rutier pe care il iau in deradere la una din pauze, chiar vad de fiecare parte a drumului cate o turma de camile inaintand agale prin desert, mult prea departe insa pentru a le poza.

Ultimii kilometri catre Sabzevar se scurg din nou extrem de incet gratie unui vant potrivnic care ma face din nou sa lupt din rasputeri pentru fiecare metru castigat, ajungand in oras cu putin inainte de lasarea intunericului. Si aici e timpul pentru un hotel ieftin, pentru a da jos de pe mine praful din ultimele zile, dar gasirea lui de unul singur nu e treaba chiar asa de simpla. Noroc cu iranienii care sunt binevoitori si care vin curiosi sa te intrebe de unde vii si incotro de indrepti, si daca iti place Iranul, iar printre sirul de intrebari pot sa strecor si eu cu ururinta o intrebare despre un hotel ieftin. Astfel incat, dupa 20 de minute de urmarit o familie (mama, tata, fiu) pe o mica motoreta prin traficul din oras, imi gasesc si hotelul pentru seara asta, hotel ce a fost unul din cele mai faine hoteluri de 10 euro la care am stat pana acum.

Distanta: 135km.
Diferenta de nivel: 800+ / 700-.
Moral: 6.
Obiective: 4.

Astazi ar trebui sa fie in plan urmatorii 100 de kilometri pana in Neyshabur, dar problema e in schimb prognoza meteo care anunta vant potrivnic pentru intreaga zi. Din experienta de pana acum, atunci cand se anunta astfel de zile poate e mai intelept sa iau o zi de pauza si sa astept sa se domoleasca vantul, dar uitandu-ma peste prognoza, nici poimaine nu pare sa fie situatia mai roz.

Dupa ce stau un pic pe ganduri ma hotarasc totusi sa incerc sa ajung in Neyshabur caci acolo e si o gazda de pe warmshowers, de unde poate reusesc sa mai urc cateva jurnale si poze pentru blog. In plus, poate se mai inseala si oamenii de la prognoza si poate ca am norocul unor ore in care sa fiu scutit de vant.

Dupa primii 30 de kilometri in schimb imi dau seama ca nu e cazul si ca prognoza de pe foreca e din pacate cat se poate de adevarata, astfel incat am de luptat toata ziua cu un vant potrivnic ce a variat intre 40 de kilometri pe ora de dimineata, pana la 80 de kilometri pe ora spre seara. Prima jumatate a zilei si primii 70 de kilometri s-au mai scurs cum s-au mai scurs, dar pe dupa-amiaza, atunci cand vantul s-a intetit, situatia nu a mai fost chiar asa de roz.

Poate a fost si din cauza ca nu am avut nicio zi de pauza pentru ultimii 700 de kilometri din Teheran, poate a fost si lispa chefului, in schimb cert e ca cei 100 de kilometri de astazi au fost mult mai grei decat cei 220 de acum cateva zile. Media de inaintare pentru toata ziua a fost pe undeva pe la 10 kilometri pe ora, iar problema pentru ziua de azi a fost sa-mi tin mintea ocupata pentru a nu fi exasperat de munca in zadar si de scurgerea extrem de inceata a kilometrilor.

Distanta: 116km.
Diferenta de nivel: 300+ / 300-.
Moral: 2.
Obiective: 3.