Drumul catre Quilotoa

Noaptea a fost vantoasa, dar fara vizite nedorite, insa datorita frigului matinal, nu ne mobilizam prea devreme.

Mai avem de urcat inca 400 m diferenta de nivel, si apoi de coborat 1000 m, pana intr-un sat numit Isinlivi, despre care atat Lonely Planet, cat si documentatia noastra il vorbesc doar in cuvinte de lauda.

Ajungem acolo batuti bine de vant si hurducaniti de gropi, asa ca dureaza ceva pana ne revenim. Satul pare sa aiba de toate, mai putin magazin, dar Radu il dibuieste si pe acesta si reuseste sa faca aprovizionarea pentru urmatoarele doua zile.

Drumul ne poarta valurit printr-o serie de catunuri. Desi si pe aici traiul este in mod evident greu, este totusi curat si doar cainii si afisele electorale revin insistent in peisaj. Coboram din nou sub 3000 m si luam in piept ultima urcare a zilei, pe acelasi vesnic nisip si cu aceleasi pante prohibitive cu gradiente de doua cifre. Provocarea zilei de ieri revine: locul de cort ferit de vant, pe care il gasim dupa ce iesim din satul Pilapuchin, sat unde fetele se pregateau de o serata dansanta, tinuta lor dichisita si pantofii cu toc cui contrastand puternic cu colbul adanc de o palma de pe putinele ulite ale asezarii.

Locul de cort de astazi nu mai are iarba, insa are deschidere si ne permite sa admiram un nou apus frumos, marca Ecuadorului.

Dupa o urcare la 4000 de metri vine randul unei coborari de 1000 de metri pana in Isinlivi, iar pe masura ce coboram noi trecem de la uscaciune la un peisaj ce pare rupt din Europa.

O mie de metri de coborare, doar pentru a urca din nou.

In Ecuador porcii, si de altfel cam toate animalele se leaga. Iei latul, un tarus si ii duci intr-un loc in care pot sa pasca sau sa rame ceva. Iar seara ii aduci inapoi acasa.

Cenusiu is mohorat. Singurul lucru constant in Ecuador e viteza cu care norii alearga deasupra ta. In rest poti trece de la ploaie la soare in cateva minute.