Serpentinele abrupte se scurg cu incetinitorul, sau mai bine zis eu ma deplasez cu viteza de melc spre un pas care pare ca nu mai apare. Sincer, nu ma asteptam sa fie chiar atat de mult de urcat, dar iata ca dupa o plecare nu foarte matinala din cauza ploii, am petrecut mare parte a zilei in urcare. E drept ca e prima urcare serioasa dupa ceva vreme si in total sunt aproape 1200 de metri de urcat, dar drumul rupt si caldura de la mijlocul zilei clar nu au fost cea mai fericita combinatie.

Din fericire mai sunt doar 50 de kilometri la vale pana in Kulob, iar de aici sunt 200 de kilometri de asfalt perfect pana in Dushanbe, dar pana acolo trebuie sa ajung in varful dealului, intr-un sat-comuna pe nume Shurobod. La punctul de control de aici ma potrivesc cu 3 masini cu nemti veseli care au participat la Tadjik Rally, un fel de alternativa la Mongol Rally si care se intorc in Dushanbe, locul in care vor fi donate masinile cu care au venit din Germania.

In ultima saptamana m-am intalnit cu o multime de masini mici indreptandu-se spre Pamir si nu putine au fost momentele in care m-am intrebat daca si in ce stare o sa reuseasca sa treaca de culoarul Wakhan, mai ales cele care erau supraincarcate si cele care aveau garda la sol foarte mica. Nu stiu de ce, dar nu ma atrage deloc participarea la Mongol Rally, desi cred ca intr-un fel, comunitatea care se formeaza pe drum in fiecare an, chiar daca e super faina, fura putin din experienta descoperirii locurilor si ajungi sa interactionezi mult mai putin cu localnicii sau cu alti calatori. In plus cred ca daca vrei sa faci o calatorie de genul acesta poti sa o faci si fara restrictiile impuse de organizatori, de capul tau, si poti la fel de bine sa donezi masina undeva la capatul continentului. Daca stau bine sa ma gandesc probabil cam asa o sa-si sfarseasca cariera credinciosul Logan care ne-a purtat de colo -colo un ultimii 10 ani de zile.

Dar revenind la povestea zilei, dupa ce reusesc sa sar in sfarsit pasul spre care am pedalat toata ziua, mult asteptata coborare nu e chiar atat de faina precum ma asteptam si pe primii 5 kilometri trebuie sa ocolesc cu grija gropile si trebuie sa strang serios de frane. Peisajul se schimba si el si in departare se vad o serie de dealuri uscate pe care va trebuie sa le sar maine pentru a ajunge in Dushanbe. Satele devin din ce in ce mai dese si cum se apropie seara ma intreb daca o sa reusesc sa trec de Kulob inainte de a veni noaptea pentru a gasi un loc de cort. In ultima luna gasirea unui loc de cort nu a fost deloc o problema si am uitat cum e mergi din sat in sat si sa nu vezi nici un loc prielnic pentru a pune cortul. Pana la urma aleg varianta de a intreba un localnic daca pot sa dorm in gradina lui, omul e super de treaba si ma trezesc cu un kilogram de piersici super bune in fata, proaspat culese din livada. Din nou am cortul pe jumatate intins atunci cand ma invita sa vin sa dorm la el si din nou prefer sa petrec seara in cort. Mi se pare un compromis fain atunci cand ai partea de socializare, conversatie si de ospitalitate, dar in acelasi timp nu stai o seara intrega pe capul oamenilor.

Date:

Distanta: 70km.
Diferenta de nivel: +1200 / -1400.
Obiective: 4.
Moral: 6.

Printre picaturile de ploaie.

Pasul mult asteptat.

Pepeni galbeni din besug, ideali pentru hidratare in timpul zilei.

Happy Journey, iesirea din Kulob.

Locul de cort din seara asta.