Aproape pentru orice fel de teren exista o bicicleta potrivita, iar bicicletele de cicloturism sunt un fel de corcitura care ar trebui sa se potriveasca cu varietatea de drumuri peste care dai atunci cand calatoresti prin lume. Si totusi pentru anumite locuri mi se par extrem de nepotrivite, cum sunt spre exemplu drumurile rupte din Pamir.

Sunt foarte multe momente in care bicicleta si mai ales bagajele de pe ea zdrangane in ultimul hal din cauza pietrelor, prin nisip ajungi sa impingi destul de repede bicicleta din cauza cauciucurilor subtiri, iar atunci cand trebuie sa faci push-bike la deal impingand 40 de kilograme situatia nu e deloc roz. Intr-un fel sacrifici viteza pentru confort si pentru autonomie pentru ca daca e nevoie (cum a fost pe Bartang) poti cara mancare pentru o saptamana dupa tine, poti cara apa si esti in general mult mai bine pregatit pentru orice fel de situatie.

Si cu toate astea sunt convins ca urmatoarea data cand o sa ajung in Pamir sau cand o sa ajung prin locuri in care predomina off-road-ul si drumurile rupte nu o sa o fac cu o bicicleta de cicloturism. Un set-up care ar functiona fara probleme e un MTB cu caucicuri cat de cat late si eventual tubeless pentru a absorbi cat mai mult din denivelari cuplat cu un bagaj minimalist care ti-ar permite sa te misti mult mai repede si sa te bucuri mult mai mult de biciclitul in zona.

Cam la fel sunt si bicicletele baietilor de la Soliddream, care anul acesta au petrecut 3 luni de zile biciclind prin Pamir, pe biciclete facute din bambus, cu cauciucuri late, cu scopul de a face un film documentar despre viata localnicilor din Pamir. De intalnit ne-am intalnit in Qalaikhum toti fiind in drum spre Dushanbe asa ca pot sa merg o scurta vreme in paralel cu ei si sa vad ce diferenta poate sa faca o bicicleta potrivita si lipsa bagajelor. Daca pe asfalt mai era cum mai era, in momentul in care drumul devine rupt diferenta e imensa, practic acolo unde eu trebuie sa merg cu sub 10 kilometri pe ora pentru ca bicicleta sa nu se dezintegreze ei pot goni fara nici un fel de problema cu 20-30 de kilometri la ora. E drept ca nu au bagaje si ca sunt intr-un fel de sprint spre Dushanbe, pedaland cate 140 de kilometri pe zi, dar totusi pot sa-mi dau seama destul de clar ca diferenta vine in primul rand din cauza bicicletelor si din cauza cauciucurilor late.

In schimb, revenind la povestea zilei, dupa 40 de kilometri pedalati pana in Qalaikhum trebuie sa ma hotarasc daca o iau pe ruta nordica pe care am fost si anul trecut, mai scurta cu 100 de kilometri dar cu drumuri mai rupte sau daca o iau pe varianta sudica ce are din cate am auzit destul de mult asfalt bun, dar si cu mult mai mult trafic. Pana la urma pentru a nu merge pe acelasi drum ma hotarasc pana la urma sa o iau prin sud, asa ca urmeaza inca 100 de kilometri de pedalat pe malul raului Panj. In schimb, trebuie sa recunosc ca desi locurile sunt foarte spectaculoase, peisajul e putin repetitiv, tot timpul esti pe malul raului si muntii se deruleaza pe masura ce inaintezi. E interesant totusi ca poti sa privesti tot timpul peste drum in Afghanistan si sa vezi cum curge viata in satele ce par uneori inghetate in timp.

Pentru diversitate dupa multe seri cu paste sau cu supe rolton, dupa ce am dat de un bazar si am facut aprovizionarea cu legume in Qalaikhum in seara asta chiar gatesc mancare adevarata, respectiv un papricas de cartofi care a iesit suprinzator de bun pentru prima iteratie. Singura problema e sa rezisti langa primus vreme de o jumatate de ora pana cand e gata mancarea, dar in seara asta chiar a meritat asteptarea.

Date:

Distanta: 85km.
Diferenta de nivel: +800 / -650.
Obiective: 4.
Moral: 8.

Dimineata pe racoare, de data aceasta cu cer senin.

Planuri, si din nou zapada pe varfurile semete din jur.

Afghanistan.

Odihna in mijlocul drumului.

Un indicator nou pentru o autostrada veche, inca putin pana in Dushanbe.

Baietii de la Solid Dream, dupa 3 luni prin Pamir cu biciclete cu cauciucuri late.

Inceputul pregatirii mesei de seara.