Edirne – introducerea in Turcia.

Turcia e altfel, e parca mai plina de viata, sau oricum in comparatie cu Bulgaria… In momentul in care am intrat in Edirne si m-am invartit prin traficul din oras cu 1000 de mici magazine, cu o multime de oameni iesiti prin centru intr-o sambata dimineata, parca era alta lume in comparatie cu centrul Burgas-ului prin care trecusem cu cateva zile inainte.

Iar despre turci prima impresie a fost de bine, de la vama si pana la comportamentul soferilor care te saluta de mult mai multe ori decat in Bulgaria. Nici nu am trecut bine de granita si un nenica cu un camion care mergea spre Edirne a oprit pentru a ma intreba daca vreau sa ma ia in spate cu bicicleta. De bine a fost si experienta cu gazda pe care am avut-o in Edirne, gasita pe Warmshowers, un student si colegii lui, la care am stat o noapte cat timp mi-am mai uscat lucrurile. Tot din categoria diferente culturale e putin ciudat sa te pupi pe obraz de fiecare data cand te intalnesti sau te desparti de cineva. Acum putin despre gazda. Eyup si colegii lui sunt studenti la facultatea Tracia din Edirne si ar fi putut fi rupti din caminele stundentesti din Regie. Si intr-un fel imi dau seama ca in 10 ani de zile nu s-au schimbat prea multe lucruri si mi-am amintit cu ocazia asta de atmosfera din camin cu toate ca in cazul acesta nu era vorba de camin, ci de un apartament imens inchiriat de Eyup cu inca un coleg. Unul tinea cu Fenerbachsche unul cu Galatasaray, unul socialist cu Che Guevarra si Marx ca postere, unul liberal, unul vocalist intr-o trupa folk, unul chitarist intr-o trupa rock, si tot asa….

Acum despre Edirne orasul e foarte tare si chiar il recomand daca aveti drum cu masina prin zona. Fost Hadrianopolis, a fost unul din cele mai disputate orase de continent cu nu mai putin de 13 asedii si batalii, a fost capitala otomana inainte de caderea lui Constantinopolului si a fost oras indragit de mai multi sultani lucru tradus intr-o serie de cladiri de referinta. Impresionanta e moscheea Selimiye, ridicata in secolul 16, care e un monument reprezentativ pentru apogeul Imperiului Otoman. Cele patru minareturi se vad cu multi kilometri inainte de intrarea in oras, iar dimensiunile si arhitectura te lasa putin cu gura cascata mai ales daca nu ai mai vazut ceva de genul acesta inainte.

Pe langa asta, atmosfera de pe stradutele din centru cred ca o sa fie o introducere destul de buna despre cum o sa fie Turcia. Ceaiuri plimbate pe mici tavite dintr-o parte in alta, mici restaurante care vand mancare ce e complet diferita fata de mancarea cu care esti obisnuit in Europa, agitatie, galagie (in Turcia e campanie electorala si modul in care se face campania asta e cel putin asurzitor).

Printre alte lucruri interesante de vazut mi-a placut si spitalul construit de Baiazid al II-lea. Acesta este unul din primele spitale cu o organizare centrala din lume si avea o sectie destul de intinsa pentru pacientii cu boli mintale, toate fiind ridicate cu ceva timp inainte de 1500 toamna. Iar oamenii aveau un cu totul alt stil de a construi in comparatie cu arhitectura europeana, cladiri cu domuri rotunjite, curti interioare, minareturi, toate se combina intr-un mod armonios si diferit. Iar interiorul moscheelor arata intr-un mare fel.

Datele zilei:

Distanta: 50km.
Diferenta de nivel: 150+ / 300-.
Moral: 8.
Obiective: 9.

Pietre de mormant, tunuri si moschei.

La pas pe langa moschee.

Caligrafie.

Caligrafie – 2.

Geometric.

Cel din spatele moscheei.

Din categoria iola.

Spitalul lui Baiazid.

Inchis.

Si Baiazid al doilea.