Sunt zile in care contrastul pe care ti-l da lumina naturala e atat de puternic incat pare sa zgarie ochii. Ziua de azi e una din ele, si in timp ce fac poze pe drumul spre Saua Joaca stiu deca o sa trebuiasca sa scad din contrast, e efectul ploii de ieri care a curatat atmosfera de orice impuritati.
Daca vineri urcam pe Poiana in haine de vara si cu transpiratia pe mine, dimineata de azi e o dimineata veritabila de toamna: 7 grade la plecarea de la Botorog. Noroc ca atunci cand iesim la soare in Magura lucrurile se mai dezmortesc, dar cert e ca nu o sa avem nevoie de prea multa apa astazi. Craiul trece cu povesti despre avene (vorba lui Suca, Marius e aproape sef al avenului din Grind), cu roua proaspata pe iarba si cu 1000 de metri urcati fara sa ne dam seama.
Urmatoarea mie de metri, cea pana in Leaota nu merge chiar asa de usor, mai ales ca urcarea spre Curmatura Fiarelor e o urcare e o urcare cinstita. Probabil media gradientului atunci cand parasesti forestierul de pe vale e pe undeva pe la 10%, si e incredibil cat de diferit arata locurile cu defrisarile din ultimii ani, intr-atat incat mi-e greu sa-mi dau seama pe unde suntem exact. Urmeaza “galmele” dinspre Bucsa si coborarea spre Bangaleasa care e super faina. Mai ca are sens ca sunt cu bicla de trail pe aici. Marius da skip la ultima parte si se retrage pe asfalt iar noi incheiem tura cu muchia scortii, valea cu calea si cu coborarea pe poteca spre Botorog, o incheiere de nota 10 al unei ture faine. Pe drumul spre masina imi dau seama ca mai sunt cateva variante de crosetat si eficientizat pe aici, dar mi se pare super fain cat de multe am vazut in tura de azi. Cam despre asta e vorba in turele de genul asta, sa te misti cu cat mai mare usurinta pe poteci, sa stai o zi intreaga afara si sa ai timp suficient pentru socializare (poate nu atunci cand pulsul e in gat si te chinui sa stai pe bicicleta).
Vorbind cu Suca pe drumul de intoarcere l-am intrebat cam pana la ce varsta crede ca o sa mai poata sa faca astfel de ture si cifra care s-a vehiculat a fost 55. Tinand cont ca astazi e ziua lui si a implinit 45, mai sunt 10 ani. 10 sezoane, cat sa le numeri pe degetele de la 2 maini. Tic-tac. (Cu toate astea Suca mai are un asterix la purtator, respectiv ani ce s-ar adauga in plus daca ar lasa-o mai moale cu berile si pipele, dar totusi nu-i chiar asa de mult).
Estimarea mea e ceva mai optimista, mai ales dupa ce am intalnit oameni extrem de in forma in plaja de varsta 50-70. Si cand zic in forma nu ma refer la a putea sa faci chestii, ma refer la a fi capabil sa mergi cot la cot cu cei de 30 si sa mai scoti si untul din ei. Ce ma ingrijoreaza e numarul astfel de cazuri pare sa incline spre anomalii genetice decat spre o reteta de success. Oricum, daca nu da o masina peste mine sau daca nu ma imbolnavesc de ceva grav (jumatate din noi o sa facem cancer la un moment dat in viata), sper sa pot sa fac astfel de ture si la 65. Dupa putem sa scadem cate 100m in fiecare an din cei 3000m ai unei epice.
Leave a Reply