Dupa ce la intoarcerea din tura de ieri m-am simtit ca si calcat de tren am zis ca astazi trebuie pusa pe pauza orice plan de a termina Rapha 500 si ca ar trebui sa stau cuminte. Problema e in formatia de 3, statul cuminte are implicit in el si ceva miscare.

Astazi sunt singur cu Marius, Mihaela e plecata la o tura de drumetie in Piatra Mare si planul zilei implica un pic de joaca acasa, o iesire la film la Astra, o posibila drumetie cu copii pe Tampa si seara socializare cu oamenii la ursi. Dupa cum ziceam, nu-i chiar planul ideal de zi de odihna. Partea buna e ca dupa ce pleaca Mihaela Marius e intelegator si ma lasa sa bolesc in pat o ora si se joaca singur. Pana la urma reusesc sa strang un pic de energie si ne pregatim de plecare spre cinema, unde ajungem cu o jumatate de ora inainte si ne intalnim cu Tudor si Victor si cu Oana si cu Rares. Jumatatea asta de ora s-a transformat intr-un fel de tentativa de a controla in linii mari joaca copiilor care s-au alergat prin tot cinematograful. Ne-a iesit cat de cat si mare parte din energie a fost consumata inainte de a incepe filmul: “Minionii”, un film decent pentru copii cu destul de multe referinte culturale care m-au facut sa zambesc si eu din cand in cand. Inversiunea de bine si rau in schimb e un pic cam greu de inteles la 6 ani, probabil varsta potrivita pentru a intelege mai mult din film ar fi fost probabil cam 9-10 ani.

Cand iesim din cinematograf tocmai a iesit soarele si in mod suprinzator lumea are chef de drumetie si de timp petrecut afara. Cum nu avem nimic de mancare dupa noi dau o fuga dupa covrigi (moment in care simt la fiecare pas inflamatia din sinusuri), ne cantonam la tirolioana de sub Tampa mai bine de o ora si ceva la joaca si pornim in cele din urma la deal spre Saua Tampei unde stam la soare pana spre apus, cu joaca pentru cei mici si un pic de socializare pentru cei mari, atat cat iti permite formatul in care trebuie sa fii in parte cu ochii si pe copii. La intoarcere ne culege Mihaela, eu reusesc sa strecor o sauna pentru a incerca sa ard microbul, dau o fuga in centru pentru a ma vedea si cu Oac (era singura seara cand era prin Brasov, si vorbim un pic de planuri de cicloturism si concursuri de anduranta pentru anul ce urmeaza) si seara o incheiem la ursi cu o masa de pre-revelion si cu un Cristi venit de peste munti pentru o tura in ultima zi din an. Si cica asta se numeste zi de odihna / bolit. Ori nu sunt suficient de bolnav, ori sunt mult prea rezistent pentru astfel de activitati. Si prin comparatie cu zilele trecute si cu ore intregi pe bicicleta intr-un fel chiar a fost un pic ca o zi de odihna..