Au trecut aproape doua luni de zile de cand am Furia Argintie si tot doua luni au trecut de cand n-am mai fost cu alt mijloc de transport pana la munca. Am avut noroc cu un sfarsit de iarna fara prea multa zapada prin Bucuresti dar chiar si asa au fost multe zile in care dimineata ma intrebam daca se merita scoasa bicicleta afara.
Problema cea mai mare pentru mine e ca ma simt putin incapacitat fara bicicleta in Bucuresti, mai ales atunci cand trebuie sa ajung in mai multe locuri in aceasi zi. Exceptand traversarile orasului dintr-un colt in altul mi se pare ca te misti incoparabil mai repede cu o bicicleta prin Bucuresti. Singura problema pe langa soferii care de foarte multe ori te ignora ca participant in trafic e murdaria de pe strazi de care inevitabil te lovesti atunci cand ploua sau e ud afara.
Multi ani de zile am folosit MTB-ul prin oras si de fiecare data cand ploua fie te murdareai fie te simteai vinovat ca strici bicileta de munte degeaba cu murdaria coroziva de pe strazi. Asa ca dupa aproape 15 ani de mers cu bicicleta prin Bucuresti am zis ca se merita luata o bicicleta de oras.
Dar acum ce trebuie sa stie o bicicleta de oras? In primul rand trebuie sa aiba aparatori cat mai complete in jurul rotii, dupa care trebuie sa fie ieftina pentru a nu a avea emotii in momentul in care o lasi legata prin diverse locuri si nu in ultimul rand trebuie sa-ti placa. Si astfel am ajuns la fulgerul argintiu, o bicicleta belgiana cu 10 ani mai batrana ca mine care se muleaza perfect peste cele de mai sus.
Si in mod suprinzator dintre toate biciletele pe care le-am avut pana acum (sase la numar) cred ca e si prima bicileta de care m-am indragostit intr-un fel si cu care de-abia astept sa ies atunci cand merg prin oras. E greu de explicat de ce, pentru ca daca e sa o privesti critic e doar o bicicleta cu cadru de dama / oras, putin cam dezlanata si cu frane care tin ca niste frane de acum 40 de ani. Dar totusi bicicletele au fost facute sa fie folosite si nu mi se pare nimic mai trist decat o bicicleta care strange praful pe un balcon. Privind lucrurile intr-un mod mai animist mi se pare ca de fiecare data cand ies cu bicileta prin oras fulgerul argintiu se bucura si el ca inca mai e folosit dupa atatia ani si ca inca mai are viata in el. In plus prin combinatia de rapoarte de cursiera de acum 40 de ani si cauciucuri subtiri chiar e suprinzator de rapida, considerabil mai rapida decat un MTB fie el cu cauciucuri de sosea.
Bucurestiul a inceput in ultimele zile cu iz de primavara sa se umple din nou de ciclisti iar diferenta e imensa fata de cum arata lucrurile acum 10-11 ani, iar schimbarea e in mare parte in bine. Nu zic ca nu mai sunt probleme dar per total perceptia soferilor asupra biciclistilor mi se pare ca s-a schimbat in bine si fata de acum 10 ani imi i-au mult mai putin claxoane gratuite.
In acelasi timp depinde foarte mult si de felul in care vede fiecare bicicleta. Pentru mine cel putin in oras bicicleta are un rol strict functional, trebuie sa ma aduca din punctul A in punctul B cat mai repede si indiferend de conditiile in vreme ce pentru altii bicicleta e vazuta ca o modalitate de relaxare sau antrenament. Sincer strazile din Bucuresti nu prea se preteaza la nici una din variante.
Dar pana la urma o bicileta in plus pe strazi inseamna uneori o masina in minus, inseamna mai putina poluare intr-un oras si asa plin de praf si de noxe, inseamna libertatea de a ajunge usor in locuri in care legaturile cu mijloacele de transport in comun sunt dificile si inseamna si un pic de miscare in fiecare zi. Asta indiferent de anotimp. Ride on!
Leave a Reply