Desi prognoza de azi era la fel de pesimista sau haotica precum cea de ieri, ne facem un plan frumos, cu un tren Covasna- Sfantu Gheorghe- Brasov ca varianta de rezerva. Planul era simplu: traseul de la Gentlemen’s Race in sens invers. Asta insemna o trecere pe la campurile cu maci, o urcare in premiera spre Intorsura Buzaului si o urcare in Zagon. Cum stiam de ieri ca  drumul spre Prejmer a capatat o fata noua, mergem sa ne bucuram de asfaltul impecabil. Si  da, pedala se simte atat de bine astazi. Rotund, uniform, cu usor vant de spate sau lateral, kilometrii par ca se scurg cu usurinta.

In Teliu suntem deturnati de norii ce se strang spre muntii Intorsurii, asa ca facem un ocol pe la campurile cu maci. Rosul se asorteaza chiar bine cu albastrul de pe mine si cum astazi nu trec carute pentru cadrul perfect, Radu ma pune sa dau ture pe drum pana cand prinde incadrarea dorita. Intre timp s-au spart si norii, asa ca revenim in Teliu si pornim urcarea spre Intorsura Buzaului. Prima data cand o fac in 4 ani de stat in Brasov. Nu stiu de ce aveam cumva sila de ea. Poate din cauza drumului prost, poate din cauza faptului ca nu are legaturi si continuari foarte bune.

Cert este ca in realitate urcarea merge decent. Pe ultimele sute de metri mananc ceva din mers si apoi pedalam legat spre Zagon. Alt segment de care imi este mereu teama caci lipsa asfaltului e aproape sinonim cu pana. Pe care o si fac, ca tiganul la mal, cu 300 m inainte de asfalt. Adica urc bine-mersi, cobor vitejeste in spatele unui logan, dar pur si simplu ii dau prea tare pe ultima bucata si ma aleg cu un snake bite. Asa ca pierdem 15 minute cu pana. Pauza de pana se socoteste pauza de odihna, asa ca taiem de pe lista oprirea de la magazin. Le vom taia si pe urmatoarele, caci de acum incepem intrecerea cu norul ce se vede la orizont deasupra orasului Sfantu Gheorghe.

Tot reconfiguram din mers, cat sa nu il luam din plin, alegem drumul national si il maturam tangential, dar in final nimerim sub dus la Santionlunca. Cum intram in sat, cum ne trezim sub o torentiala calda si foarte convingatoare. Nu avem ragazul sa ne gasim un adapost, asa ca ii dam inainte, printre picuri mari si tarabe ce vand cozonaci secuiesti. Satul asta pare sa fie patria kurtos-ului. In mod surpinzator insa in centru nu a plouat deloc, iar la marginea cealalta de sat e perfect uscat. In Ozun rasuflam usurati caci parasim nationalul, insa norul e mereu pe urmele noastre si se transforma intr-un zid compact care ne mana, mut, din spate. Ne oprim abia in Budila pentru ceva dulce si apoi ne continuam time trial-ul pana acasa.

De plouat, pana la urma nu a plouat decat seara tarziu in Brasov, dar spectrul ploii si-a pus in mod cert pecetea pe jumatate din tura asta. Si nu imi place deloc atmosfera asta incordata si incerta, cand te uiti mereu stanga dreapta si nu poti planui nimic, nici macar pentru urmatoarea ora.

Text: Mihaela.

Track si date aici:
https://www.strava.com/activities/3614049315