La fel ca anul trecut nici anul asta nu particip la Gentelmen’s Race, Mihaela participa din nou cu echipa de fete asa eu sunt in postura de baby-sitter in timpul concursului. Daca stau bine sa ma gandesc e mult spus baby-sitter, si inainte si dupa concurs suntem pe la zona de start finish si noi la socializare si joaca iar in timpul concursului facem si noi tura noastra, o tura propusa de Tudor cu plecare din Podu Olt, sarit muntele spre Ariusd si intors pe malul Oltului.

Astazi e prima zi de vara veritabila ca temperaturi si atunci cand vad ca dimineata poti sa stai linistit in tricou si pantaloni scurti parca nu-mi vine a crede ca acum doar 2 zile pedalam la 7 grade dimineata. Partea buna e ca dimineata cerul e innorat si mai taie un pic din caldura, dar chiar si asa atmosfera e una de vara veritabila.

Dupa socialiazarea de la GR reusim sa plecam pe la 10 si un pic in tura cu avertizarile localnicilor de a avea grija cu cainii de la stana. Dealurile de mai sus de Podu Olt sunt pline de oi si de stane in perioada asta si in functie de ce noroc ai poti sa te intalnesti cu ceva dulai. Noi noroc n-am avut asa ca desi am trecut destul de aproape de 2 turme si desi am facut pregatirea cu copii caini nu am vazut. Pe varf facem o pauza de masa inainte de a cobora spre Ariusd iar eu imi fac o nota mentala ca trebuie sa vin odata sa dorm la cort pe aici. Privelistea spre depresiunea Brasovului e foarte, foarte faina. Sansele sunt ca seara sa nici nu ai treaba cu oile si cainii de la stana.

Din Ariusd iese un pic si soarele cat timp mergem pe Lunca Oltului, lunca ce e suprinzator de curata fata de asteptarile de acasa. La unul din locurile faine intalnite pe drum facem si o pauza de balacit si de broscute (Tudor se pricepe foarte bine) dupa care drumul de intoarcere spre Podu Olt ne duce printr-o campie in care toate florile de camp sunt la apogem. Cat timp pedalam pe aici am in minte asul de duba de la cartile unguresti cu care jucam cruce / 66 cand eram mic si atmosfera chiar asta e. Vara chiar a inceput anul acesta de la 1 iunie. Si acum ca veni vorba de 1 iunie in Podul Olt e rost de rasfatat copii (si mari si mici) cu inghetata, dupa care revenim in zona de start pentru a le astepta pe fete. Ma astetam sa ajunga pe la 15, au ajuns mai degraba spre 16 intarziate de vant si de o cazatura a Danielei, unele mai terminate, unele mai odihnite dar o experienta unei zile faine petrecute in sa.

Atmosfera de la GR e super faina, punctul de start / sosire e si el extrem de bine ales si am timp si de socializare, si de un pic de baschet cu copiii si de un pic de pump-track, dupa care ne retragem spre casa pentru a pregati bicicletele pentru concursul de maine. Din categoria rasfaturilor de 1 iunie merg cu Marius cu trotineta electrica pana acasa, experienta care imi place in mod egal si mie si lui Marius. Clar trebuies a o mai repetam.

Copii se joaca dupa care se uita la desene, eu schimb foaia si bleeduiesc dropperul la bicicleta Mihaelei, o spal pe a mea si mai stau un pic cu Tudor de vorba cand vine sa-l ia pe Victor acasa, dupa care dus si somn. Chiar reusim sa ne culcam cu totii la o ora decenta astazi, cheia zilelor de vara pare sa fii totusi in pat inainte sa apuna soarele, oricat de greu poate parea asta.