Nu stiu cum se face, dar in vara asta tot am reusit sa iesim la catarat, probabil mai mult decat in ultimele doua veri cumulat. Avem ceva amintiri ce s-au pastrat in schimb destul de bine, din 2008 cand am descoperit extrem de multe trasee frumoase de alpinism din Romania in pregatirea unui concediu in Dolomiti.
Tot in Dolomiti speram sa ajugem si anul acesta, cel mai probabil cu un detour prin Wilder Kaiser si prin Dachstein, si daca tot avem astfel de planuri pentru concediu am zis sa nu ajungem complet nepregatiti. Si desi toti muntii de mai sus au numai calcar, cele mai apropiate zone de pe langa Berlin au stanci complet diferite, respectiv gresia turnurilor din Saechsische Schweiz, si granitul din Harz. Ca stil de catarare sunt complet diferite intre ele, si complet diferite de calcar, astfel incat in fiecare weekend de pana acum primul traseu a fost intotdeauna de acomodare, cautand stangaci prizele care nu prea se formeaza asa cum te-ai astepta. Dar pana la urma de catarat te cateri tot cu mainile si cu picioarele, astfel incat de stricat nu are cum sa strice.
Iar granitul din Harz, spalat de vreme si de ploi, e destul de lipsit de prize dupa standardele noastre. Adica si pe trasee relativ usoare miscarile sunt impuse si nu prea ai variante in afara lor. In acelasi timp e un exercitiu destul de bun pentru ca te joci cu nuci si friend-uri, si cu ridicarile la echilibru pe prize minuscule.
Weekend-ul nu are o poveste prea lunga, nu a fost nici prea aventuros nici prea salbatic, doar un weekend domestic pe langa casa, in care am imbinat o zi de catarat cu o plimbare de 60 de kilometri si ceva diferenta de nivel prin Harz, pe poteci numai bune de pedalat. Chiar glumeam cu Mike ca noi ajungem prin coclauri doar atunci cand avem si coburile dupa noi si suntem plecati la cicloturism, pentru ca atunci cand suntem cu bagaje light nu are nici un farmec.
Leave a Reply