Un pic mai multe poze aici.

La fel ca multe din orasele din tarile nordice, si la fel ca multe din orasele apropiate de ocean Berlin-ul are o clima destul de mohorata iarna. Imi imaginez ca asa aratau si iernile in care Hans Christian Andersen a scris “Fetita cu chibrituri”, posomorate, gri, intunecate. Vorbeam cu colegii de la munca din Suedia, si am inteles ca poate sa fie si mai deprimant, dar ca in acelasi timp si viata oamenilor evolueaza in functie de anotimpuri, iar oamenii de-abia asteapta venirea primaverii, moment in care izbucnesc in trait ca sa zic asa.

Totusi din cand in cand in momentul in care se anunta o zi cu soare, parcurile se umplu de oameni si lumea se grabeste sa profite la maxim de cele cateva ore cu soare. Cam asta am facut si noi sambata asta, pe langa alte indeletniciri casnice. Ce e intersant e ca toate lacuri mai mici sunt complet inghetate, si peste tot lumea iese cu patinele si saniile, joaca hochei. Alta chestie interesanta e ca la marginea fiecarui laculet e un colac de salvare si o scara, cu care sa poti sa scoti eventualele victime in cazul in care se sparge gheata.

Scara si colacul pentru salvarea patinatorilor.

Pe gheata.

Hockey showdown.

O pata de culoare.

Monumentul soldatului necunoscut.

Tot din categoria istoriei recente din Belin, am vizitat in timpul plimbarii un monument sovietic al soldatului necunoscut, ridicat destul de aproape dupa cel de-al doilea razboi mondial. Din categoria faptelor istorice interesante, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in batalia pentru Berlin au murit in 10 zile 70.000 de oameni, 20.000 de soldati germani, 22.000 de soldati sovietici si 30.000 de civili. In 10 zile cat un mic oras de provincie.

Tot din categoria faptelor interesante, monumentul e ridicat in mijlocul Berlinului, fix in fata Reichstag-ului care a zacut in ruine vreme de cateva zeci de ani, si a fost construit cu marmura din fosta cancelarie al celui de-al treilea Reich.