Fata de calatoria din Asia centrala de data aceasta mini-expeditia de trei saptamani si jumatate nu are nici un plan bine stabilit si nici o destinatie clara. Cu asta vine o libertate pe care nu am avut-o in cele 4 luni de zile in care am inaintat incert si sigur catre est. Acum stiu ca trei saptamani si jumatate nu sunt suficiente pentru a face un tur complet al Marocului, dar sunt mai mult decat suficiente pentru a-mi da seama cu ce se mananca tara asta.

Asa ca in momentul in care am aterizat in Maroc planul a fost putin inexistent. Tot ce stiam e ca peste 10 zile trebuie sa fiu din nou la aeroport pentru a o intimpina pe Mihaela. Asa ca in ziua urmatoare am plecat spre sud si planul l-am facut mai mult sau mai putin din mers.

Asa ca odata ajuns in valea Saas si cand am vazut cum se ridica dealurile domoale si arse de soare ale Anti-Atlasului am zis ca se merita sa incerc sa ajung si acolo. Destinatia pentru urmatoare doua zile e Tafraroute, un mic orasel din sudul Anti-Atlasului inconjurat de oaze de palmieri. Sunt pana acolo 160 de kilometri si daca totul merge bine ar trebui sa ajung acolo in jur de Craciun.

Un lucru pe care nu l-am luat in seama dimineata cand am plecat la drum a fost in schimb vantul. In primele 3 zile de pedalat spre sud vantul a fost inexistent, in schimb in diminea asta s-a pornit o usoara briza dinspre Sahara. Am putin de luptat pana cand ajung la versanti Anti-Atlasului, unde fiind mai adapostit si urcand in serpentine vantul nu se simte chiar asa de tare.

Si acum desi sunt considerabil mai mici decat Atlasul inalt nici Anti-Atlasul nu sunt de ici de colo, asa ca in primii 50 de kilometri urc din nou de la 200 de metri pana aproape de 2000 de metri. De fapt primul orasel pe care il voi intalni pe drum, Irgherm, ar trebui sa fie la 2167.

Ritmul vietii si a satelor in schimb se schimba complet in zona asta, iar satele prin care trec par inghetate in timp. Deja imi fac probleme daca o sa gasesc un sat care sa aiba si un magazinas pentru a lua ceva de mancare pentru seara asta. Legat de mancare tinand cont ca nu am primusul dupa mine dieta de pana acum din maroc nu prea a fost deloc diversificata, si de baza a fost pana acum painea care e super buna in diverse combinatii cu masline, branza topita, gem sau crema de ciocolata. Iar daca in zonele mai populate poate mai ai sanse sa mananci la pranz un tajine, pe aici nici o sansa.

In scurt timp se lasa si seara, vantul se inteteste si eu n-am pedalat pe ziua de astazi decat 75 de kilometri, dar ma opresc intr-un loc adapostit unde e si ceva iarba. Legat de locurile de cort mi-am imaginat atunci cand am plecat din Romania ca voi pune cortul mai mult pe pietre sau in cel mai bun caz pe nisip / pamant, dar pana acum am fost cel putin placut surpins de locurile de cort peste care am dat pana acum. Atat doar ca trebuie avut grija la spini.

Cum m-am oprit ceva mai devreme am timp sa ma mai joc putin cu aparatul si pot ce pot sa sper e ca maine dimineata se va opri vantul si ca voi putea inainta mai cu spor spre Tafraroute.

Privind spre Altasul Inalt.

Albia aproape secata a raului Saas.

Pozar si bicicleta.

Vant si drumuri libere.

Catre primul orasel din mijlocul Anti Atlasului

Popas cu priveliste de 5 stele.

Tot mai sus

Primele sate din Anti-Atlas

Parasit.

Si casa mea din fiecare seara.