Dupa noaptea petrecuta in livada de dinainte de granita a venit timpul sa-mi iau la revedere de la Uzbekistan si indreptandu-ma cu pasi repezi catre vama ma inarmez cu rabdarea necesara pentru a trece orice vama in partea aceasta de lume. Doar ca de data aceasta lucrurile nu au mers la fel de usor ca pana acum. Daca pana acum cam in orice vama in momentul in care oamenii ma vedeau pe bicicleta aveau un oarecare tratament preferential cu turistii, acum stau linistit la coada formata din tadjici care vor sa se intoarca inapoi acasa.

La asta se adauga si cateva momente de confuzie, in care sunt trimis de la trecerea pentru persoane la trecerea pentru masini si inapoi, doar pentru a ajunge la aceasi coada la care eram inainte. Pana la urma imi vine si mie randul, dar si aici la fel ca si la intrarea in Uzbekistan oamenii probabil se gandesc vreau sa scot cine stie ce materiale ilicite din tara si imi controleaza cu atentie fiecare cob, lucru extrem de enervant caci e aproape imposibil sa le fac sa intre la fel de bine ca dimineata.

Inca un post de control al pasaportului si dupa 2 ore reusesc sa pedalez spre granita tadjika, pe o portiune de drum care e in lucru si care e incredibil de rupta. Aici lucrurile merg mult mai repede, controlul bagajelor nu prea exista si e doar un formular de imigrare de completat si asta e tot, bine am intrat in Tadjikistan, tara in care voi petrece urmatoarele saptamani.

Sunt doar 60 de kilometri pana in Dushanbe, si cum imediat cum am trecut granita am asfalt ca in palma, am sperante ca pot sa ajung in 3-4 ore acolo, doar ca sperantele sunt naruite dupa primii 20 de kilometri cand dau de o portiune in lucru, unde drumul e din nou incredibil de rupt si ma strecor cu 7-8 kilometri la ora printre bolovani si printre gropi. Pe masura ce ma indepartez de granita trasaturile oamenilor se schimba si dispar elementele asiatice, iar lumea incepe sa arate din nou european. Sunt ceva diferente, dar nu mi se par atat de mari ca diferentele dintre europeni si trasaturile asiatice ale mongolilor sau ale turcilor din zona asta.

Tot odata cu trecerea granitei, pentru prima data dupa multa vreme, incep sa vad din nou masini de lux. Prin celelalte tari cam toata lumea parea sa fie la fel de bogata (sau de saraca), pe cand aici clar unii o duc mult mai bine decat altii si masinile de lux se amesteca cu lade vechi si cu magarusi. Mare partea a banilor vine din traficul cu opiul ce provine din Afganistan, caci Tadjikistan are destul de putina industrie si in mare parte a tarii oamenii traiesc din agricultura de subzistenta.

Pe drum portiunile extrem de rupte si in lucru alternaeza cu portiuni extrem de bune, in acelasi mod in care alterneaza masinile care circula pe el, astfel incat sperantele de a ajunge in Dushanbe devreme sunt naruite si ma consolez cu faptul ca voi ajunge pe seara. Macar oamenii fac treaba buna acolo unde au terminat de reparat drumul, pacat ca lucreaza pe portini diferite la mai bine de 60% din el.

Ajung in Dushanbe pe inserare, iar orasul arata uimitor de modern si de vestic, chiar daca are doar 700.000 de locuitori. Cred ca e primul oras dupa multi kilometri care daca ar fi pus pe undeva prin Europa s-ar incadra destul de bine. Pe de alta parte nici nu are centru vechi si totul a fost cladit in vremea in care Tadjikistan facea parte din URSS, cu bulevarde largi, cu copaci plantati pe marginea lor, cu cladiri guvernamentale ridicate in stil neoclasic. Odata ajuns in oras e vremea sa schimb bani, caci intotdeauna e mai bine sa-i schimbi la casele de schimb din orasele mari decat la granita, si sa o gasesc pe Veronique gazda de warmshowers pentru urmatoarele doua zile. Aici intalnesc 2 ciclisti a caror calatorie tocmai s-a incheiat, venind in sens opus de pe autostrada Pamir, Nanang si Maxime, o alaturare putin ciudata dintre un indonezian si un francez.

Locul de cort.

Duminica dimineata si copii la copt paine.

Prima tara dupa bulgaria cu litere chilirice, in cazul acesta persana scrisa cu litere chirilice.

Industrial.

Starea drumului.

Peste 5 kilometri.

La scaldat.

Baywatch de Tadjikistan.

Tadjik.

Intrarea si drumul glorios catre Dushanbe.