Mai multe poze aici.

La fel ca anul trecut si anul acesta revelionul l-am facut pe la prieteni, prin imprejurimile Bucurestiului, si la fel ca si anul trecut am reusit sa furam o zi si pentru munte. Din pacate nu am reusit sa mai convingem pe nimeni pentru o tura atat de pe fuga, astfel incat duminica dupa-masa gonim doar ei si Mike pentru a vedea cum mai arata Fagarasul la inceput de an.

Planul era, ca si acum cateva saptamani sa incercam tot muchia Raiosu-Museteica, dar vremea de duminica dimineata nu a tinut deloc cu noi, astfel incat pentru al doilea weekend consecutiv am dormit pana pe la 10. Incep sa banuiesc sacii de puf pe care ni i-am luat de curand (alintati deja sub termenul de pufoseniile) pentru un oarecare efect de somnifer. Luni dimineata lucrurile au mers atat de departe incat ne-am trezit la 6, am mancat sanatos ca inainte de plecare, cu gandul sa ne tina o zi intreaga, pentru ca pana la urma sub vuietul vantului se intram inapoi in saci si sa ne culcam la loc.

Pana la urma cand reusim sa ne mobilizam, pe 10 avem partea avem parte de aceasi vreme laptoasa, cu vant si cu un pic de fulguiala. Pe principiul ca daca tot am venit pana aici deturnam planul initial pentru un mai domol si ma scurt traseu pe Iezerul Caprei si pe Vanatoarea lui Buteanu, in speranta ca poate se va mai lumina pe parcursul zilei.

Dimineata pe la 11.

Spre ceata laptoasa.

Si urcam, cam fara nici o tragere de inima pana la refugiul Salvamont de la cota 2000. La urcare se lipesc de noi si doi catei (de fapt un catel si o catea), care se tot dau pe langa noi si se cer mangaiati. De la refugiu intram complet in ceata, dar urcam totusi pana pe Iezerul Caprei. Aici aproape ca iesim in senin, dar tot mai alearga norii pe langa noi. Printre fuioare de nori intrezarim si Vanatoarea lui Buteanu.

Printre fuioarae de ceata.

Pe sus la inceput de an.

Pana la urma coboram pana in saua Caprei, si de aici vazand aceaasi vreme laptoasa cu vant ne hotaram sa coboram inapoi spre Capra, doar ca nu coboram mai mult de 5 minute si zarile incep sa se deschida, astfel inca dupa ceva deliberari reusesc pana la urma sa o conving pe Mike sa urcam si pe Vanatoarea lui Buteanu. Geniala privelistea de pe varf, asta dupa ce descoperim fiecare din noi ca purtam aura unui inger. Pozele de mai jos spun mai bine povestea.

Privind de la balcon spre podisul Transilvaniei.

Podoabe de zapada.

Haloul nostru.

2 in 1.

De pe varf.

Cu Lespezi si Negoiu.

Fagarasul nostru

Privind spre Moldoveanu.

Si din nou stau sa ma gandesc cat de mult conteaza momentul, daca am fi plecat mai devreme de la masina, s-au daca am fi ajuns putin mai devreme in saua Caprei nu am mai fi urcat, poate ca pana la urma nu e chiar asa de rau sa mai dormi si pana mai tarziu cateodata.