Soseaua cu 3 benzi ce se indreapta spre aeroport e complet pustie in vreme ce eu pedalez grabit dar fara prea mult spor. Nu am luat deloc in calcul ca tot drumul e in urcare continua iar atunci cand suna telefonul “Unde esti? Eu am iesit afara”, eu mai am 4 kilometri. Scurt, laconic si la obiect, si asa am reusit sa intarzii cu brio la intalnirea mult asteptata.

Cum te simti atunci cand te reintalnesti dupa aproape 3 luni cu persoana iubita si atunci cand stii ca ai in fata doua saptamani si jumatate de petrecut impreuna, saptamani ce ar trebui intr-un fel sa balanseze lunile ce au trecut si luna ce urmeaza? E un amestec de nerabdare, de anticipatie pentru prima imbratisare si pentru primul sarut, de curiozitate legat de tot ce s-a intamplat in timpul cat am fost plecat. Si totusi nu pot sa nu ma intreb daca dupa atat de mult timp petrecut singuri nu ne-am salbaticit unul de altul, desi sunt convins ca reacomodarea o sa se intample foarte repede.

Si nu pot sa nu ma gandesc ca am cea mai faina sotie din lume.

Dand putin timpul inainte, dupa intalnirea intarziata vine momentul reasamblarii bicicletei Mihaelei urmata de 20 de kilometri de pedalat inapoi in oras, unde am ajuns odata cu zorii zilei, la timp pentru a mai fura cateva ore de somn inainte de o noua zi- petrecuta incercand sa aducem timpul la zi. Singura problema tehnica ce trebuie rezolvata inainte de a pleca din Tiblisi e schimbarea butucului pedalier al bicicletei mele, care a dezvoltat un joc destul de serios in ultima mie de kilometri.

Dupa care vine si dimineata urmatoare si e timpul sa incepem concediul cicloturistic in care planul e sa exploram cat putem din Armenia si din Georgia. Prima pe lista e Armenia, asa ca luam azimutul catre Yerevan, pe un drum laturalnic care speram sa fie in acelasi timp si lipsit de trafic si spectaculos. Traficul in schimb ne insoteste cea mai mare parte a zilei de azi, dar pe masura ce ne apropiem de granita masinile dispar, iar primul loc de cort din mini-concediul petrecut in doi e chiar fain, pe o platforma inierbata la 2 kilometri de granita.

Pe langa entuziasmul reintalnirii, astazi am cam mers in doua turatii diferite, eu in ritmul calatorului care e plecat de luni bune de acasa si care nu se grabeste nicaieri si Mihaela in ritmul unui concediu in care incerci sa nu pierzi timpul si in care incerci sa vezi cat mai multe, si sunt foarte curios cat de repede o sa ajungem din nou la echilibru. Si sunt la fel de curios daca o sa reusesc sa-i transmit Mihaelei putin din modul mai putin grabit de a face lucrurile, chiar daca doar pentru o perioada.

Artificii si viata de noapte peste Tblisi, in plimbarea catre "Mother Georgia"

Statuia cu mama Georgia, tinand in mana palosul si cupa cu vin.

Gata de plecare in prima zi de pedalat impreuna.

Din cagegoria "Salvati animalele sinucigase ce vor sa traverseze drumul"

Trei sud-coreeni plecati de acasa in jurul lumii.

Locul de cort din seara asta.