E greu de explicat cum m-am simtit la primul contact cu Istanbulul, in seara cand am intrat pentru prima data in oras pe bicicleta. Era nesiguranta navigarii pe bicicleta printr-un oras infinit mai complicat decat Bucurestiul combinata cu seara plina de viata si de oameni din Istanbul. Pentru ca probabil mai mult orice in comparatie cu orice oras european, Istanbulul pare un oras care traieste mai intens decat alte orase de pe “Vechiul Continent”.

Dupa 3 zile petrecute la Yucel, intr-un cartier nu foarte indepartat de centru, orasul a inceput sa devina familiar, traficul a inceput sa devina mult mai putin amenintator si am incercat sa inteleg putin din felul in care functioneaza lucrurile. Iar felul de a fi al turcilor mi se pare la polul opus fata de felul de a fi al nemtilor. Si uneori stau sa ma gandesc daca cele doua moduri de a fi sunt compatibile.

Nu stiu daca observatiile mele sunt justificate dupa cateva zile in Turcia, dar am sa incerc totusi sa insirui cateva ganduri. In primul rand distanta dintre oameni e mult mai mica. La salut si la revedere te pupi pe obraz, in momentul in care vin prieteni si cunoscuti stau foarte aproape unii de altii. Magazinasele, miliardele de magazinase din Istanbul mi se pare ca arata destul de bine, ca spiritul mercantil e destul de bine inradacinat la turci. Da, exista si supermarket-uri dar mie mi se pare ca grosul cumparaturilor se face de la magazinasele de cartier

Traficul, aici e complicat pentru ca din punctul meu de vedere nu as trai niciodata intr-un oras cu asa de mult trafic ca Istanbulul, pentru ca si poluarea mi se pare ca e pe masura. Si impresia generala este ca vorbim aici de un oras gandit pentru masini si pentru autobuze. In trafic se claxoneaza ca atentionare, dar nu excesiv, si o chestie pe care am mai observat-o e ca turcii nu prea semnalizeaza atunci cand schimba directia. Dar per total, pana acum, soferii mi s-au parut destul de atenti si m-am simtit poate ceva mai sigur decat in Bucuresti.

Cartierele si comunitatea. Personal mi s-a parut ca simtul comunitatii, chiar si la oras e mult mai puternic decat in vestul Europei. Poate contribuie putin si locurile in care toti barbatii stau la ceai in timpul zilei, dar mai ales seara dupa munca. Si in comparatie cu Romania spre exemplu mi se pare ca persoanele in varsta participa mai mult la viata comunitatii, sau cel putin ii vezi interactionand mai mult cu ceilalti.

Siguranta. Acum sper sa n-am gura aurita dar pana acum pot sa spun ca m-am simtit mai in siguranta in Istanbul decat in Bucuresti. Ca un studiu de caz gazda de pe warmshowers avea cheia de rezerva “sub pres”, si in vestibul se putea intra fara cheie. Si nu era deloc retras, o multime de cunostinte si rude care veneau pe la el. La fel cu lasatul bicicletei, pana acum nu am avut nici o problema cu cineva care sa se uite suspicios la bicicleta lasata in fata magazinului spre exemplu.

Limbile straine. Aici mi se pare ca turcii sunt putin deficitari poate in primul rand si pentru ca toate filmele la ei sunt dublate. E mai bine decat in Bulgaria dar in situatii in care te-ai astepta sa stie engleza mai bine (spre exemplu orasean student la facultate) s-ar putea sa mai fie ceva surprize. In schimb am folosit germana de doua ori pana acum.

Acum tot ca o impresie generala, dupa o zi intreaga in care am incercat sa mai rezolv din lucruri, mi se pare ca oamenii in general incearca sa te ajute chiar daca asta inseamna sa te trimita la magazinul concurentului, sau sa caute prin sertare un rest de vaselina pe care sa-l dea de pomana sau in momentul in care iti explica unde se gaseste ceva. Pana acum cel putin nu m-am lovit de atitudinea acra si comunista pe care o intalnesti atat de des la vanzatorii romani.

Acum revenind la oras, Istanbul e absolut imens. Prin comparatie Berlin e de vreo 4 ori cat Bucurestiul iar Istanbulul e de 4 ori cat Berlinul. Daca il traversezi de la est la vest cred ca mergi mai bine de 100 de kilometri doar prin oras. Zona istorica si centrul vechi sunt pe cat de interesante pe atat de turistice si mi se pare ca are sens sa fii acolo dimineata devreme cand inca nu si-a facut aparitia puhoiul de turisti. Moschee sunt suficiente pentru a ti se lua de ele la un moment dat si cred ca fiecare sultan sau fiecare dregator mai mare a cladit cel putin o moschee. Hagia Sofia e absolut impresionanta atunci cand o raportezi la scara istoriei si e un exemplu interesant despre cum s-au amestecat elemente crestine si musulmane intr-o singura cladire. Marele bazar e extrem de turistic acum, dar sunt curios cum arata acum 50 sau 100 de ani, acelasi decor dar cu vanzatori care aveau lucruri autentice.

Nu pot sa zic ca am avut timp sa vad totul pe indelete si vizita a fost destul de in fuga si practic am avut doar o zi si jumatate pentru vizitat, o zi fiind rezervata problemelor organizatorice. A fost o zi destul de fructuoasa de altfel, facand rost intr-o singura zi de viza de Tadjikistan cu GBAO, de un ac, de o papiota de naylon, de poze de pasaport, de fotocopii dupa pasaport, de chingi si elastice pentru reparatii si pentru imbunatatirea cortului, de un lant de bicicleta si de o curea. Nu e rau pentru o singura zi printr-un oras nou si imens.

Renault Taurus e inca la putere in Tucia.

Ascultand Imamul.

Un oras gandit pentru masini.

La pas.

Reflexie.

Dom.

Pietre funerare.

Viata.

Prin Marele Bazar, vechi de 500 de ani.

Culoare.

Moscheea albastra.

Dupa ploaie.

Miau.

Strapungand cerul

La masa impreuna cu Yucel, Maja, Jan si Julian.

Lahmancun, ieftin si hranitor.

La o serenada turceasca pe malul marii.

Cautand magazine de bicicleta.

Sarmaua de fistic.

Tulumba, sau burma, nesanatos dar incredibil de gustos.

Moscheea si pasarile

Dupa o zi de alergat

Hagia Sofia.

Moscheea albastra

Privind catre un alt continent.

Hagia Sofia.

Hagia Sofia, imbinare.

Ingerul imperfect.

Ioan Botezatorul