Kutaisi, supradoza de biserici si despartirea de Mihaela.

Kutaisi e ultimul oras prin care vom trece in periplul nostru pe biciclete prin Caucazia. Timpul ramas e scurt si de aici va trebui sa luam din nou trenul catre Tblisi, de data aceasta un tren de zi si doar pentru 200 de kilometri. Dar pana la tren trebuie sa pedalam si ultimii 60 de kilometri pana in Kutaisi pe un drum care se dovedeste a fi incredibil de valurit, chiar daca muntii au ramas cu mult in spate. Impresia generala e ca nu sunt prea multe zone plate in Georgia, si cam in orice directie ai pedala, strangi o diferenta de nivel considerabila in fiecare zi.

Odata ajunsi in Kutaisi aflam ca avem un tren abia maine spre Tblisi, asa ca dupa-amiaza e rezervata pentru a a vedea catedrala Bagrati din Kutaisi si pentru a ajunge mai aproape de manastirea Gelati, asezata si e binenteles pe varful unui deal destul de inalt. Iar daca urcarea pana la Bagrati mai merge cum mai merge, urcarea spre Gelati se dovedeste chiar greu de biruit, mai ales la sfarsitul zilei, asa ca locul de cort din seara asta il gasim cu cativa kilometri inainte de manastire.

Manastirea Gelati a fost probabil cea mai faina dintre manastirile vizitate in Transcaucazia, poate pentru ca am ajuns acolo inaintea tuturor turistilor sau poate pentru ca amandoua bisericile din manastire sunt incredibil de fain pictate pe interior. Invazia de culoare si de lumina dupa stilul auster al bisericilor intalnite pana acum, cu siguranta, a fost suprinzatoare. Oricum atat Bagrati cat si Gelati isi merita pe deplin locul in patrimoniul UNESCO. Si cu toate astea dupa atat de multe manastiri vizitate am ajuns la o oarecare suprasaturatie, si cu toate acestea, dupa intoarcerea in Tblisi, o parte din ultima zi impreuna o petrecem pedaland spre manastirea de la Jvari, aflata si ea in patrimoniul UNESCO.

In cele din urma vine si ultima noapte scurta, drumul pana la aeroport, impachetatul bicicletei si momentul despartirii. Si chiar daca drumul pana acasa e mai scurt decat drumul pana aici, o sa se mai scurga ceva timp si ceva kilometri sub rotile bicicletei pana cand ne vom vedea din nou. Iar intoarcerea inapoi in oras cu vant din fata si cu o ploaie mocaneasca care ma uda destul de serios e putin deprimanta, mai ales atunci cand ma gandesc ca iarna se apropie cu pasi repezi si voi avea multe zile in fata cu astfel de vreme. Urmeaza inca o bucatica din Georgia dupa care o Turcie pe care am traversat-o si anul trecut si careia ii stiu prea bine dimensiunile…