Leaota si mai ales zona de creasta ce leaga Bucegiul de Leaota sunt probabil una din cele mai putin frecventate parti ale Meridionalilor. E putin paradoxal sa stai pe oricare din varfurile din zona, pe Bucsa, pe Dudele sau pe Leaota si sa nu vezi pe nimeni in jur in timp ce Bucegiul si Craiul sunt invadate de hoarde de turisti. Imi place la nebunie perspectiva pe care o ai de aici spre abruptul vestic al Bucegiul, fara nici un sat sau un oras in campul vizual, fara nici un drum. Doar releul de pe Costila iti aminteste ca totusi nu esti chiar in mijlocul pustietatii intr-un capat de lume.

Pe aici trece una din zilele de concurs de la 4 Munti si mai nou si una din zilele de concurs e Carpathian Mtb Epic asa ca potentialul de MTB exista si e fix asa cum trebuie, cu urcari abrupte, cu ceva carry bike si mai ales cu coborari foarte frumoase si tehnice. Iar cum traseele sunt relativ proaspat curatate si cum nu a venit nici o furtuna majora intre timp care sa schimbe lucrurile e timpul numai bun pentru a reveni pe ele.

Asa ca ziua de sambata ne gaseste in formatie de 3, cu Lauretiu si cu Nico, cu planul de a ajunge pe Varful Leaota plecand din Cheile Gradistei, in sens invers traseului de la 4M, pentru a face partea interesanta a traverseului pe sub Leaota, bucata valurita de creasta urmata de ceea ce a fost pentru mine cea mai faina coborare din Carpathian Mtb Epic, coborarea de pe Secarea spre Valea Ghimbavului. Sunt 800 de metri de coborare in cativa kilometri, cu teren cat se poate de variat de la poteci abrupte printre ienupar la zone de flow pe o muchie inierbata pana la viraje stranse printr-o padure de brad chiar la final.

Dar pana acolo avem de urcat pana in Curmatura Fiarelor, de impins pe alocuri bicicleta spre Varful Leaota, trebuie sa ne intalnim si cu Doru si cu Oana ce urca dinspre Stoenesti. E bine avem timp, vremea e buna si chiar daca in jur se invart ceata si norii nu ne simtim prea amenintati ca vom fi prinsi de o furtuna de vara. Eu sunt cu o bicla mai veche de 26 si trebuie sa recunosc ca-mi place foarte mult cu ea la coborare, e mult mai manevrabila si per total mai fun. Spre exemplu acum reusesc sa intru direct pe traverseul de sub Leaota, lucru ce in concurs cu 29le mi-a fost imposibil.

Pe Secarea facem o pauza lunga, pur si simplu e foarte frumos aici, cu Craiul in stanga, cu Bucegiul in fata si cu Leaota in spate. Bonus, urmeaza o coborare de 900 de metri, coborare pe care am facut-o si acum o saptamana in concurs si care astazi imi place si mai mult dupa care mult forestier, o oprire la birtul din Fundatica unde 2 litri de suc au intrat aproape direct in sange si o coborare super faina pe unul din traseele de downhill de la Cheile Gradistei. 2700 de metri diferenta e nivel in 60 de kilometri din care aproape 2000 de coborare faina si tehnica, mtb asa cum ar trebui sa fie.

Ziua de duminica avea sa ma aduca tot in zona, de data asta cu o gasca extrem de numeroasa de Brasoveni ce voiau sa faca fix tura pe care am facut-o in primavara cu Hoinarii. La o ora de la plecare reusesc sa-i deturnez pe Simon, Rares, Bobby si Constantin cu promisiunea coborarii faine de pe Secarea si cu speranta ca ii vom prindem pe ceilalti din urma pe undeva pe forestierul ce leaga valea Ghimbavului de Stoenesti.

Asa ca urcam din nou in Curmatura Fiarelor si de aici spre Secarea, din nou pauza lunga de odihna si poze cu o lumina foarte foarte faina si iar 900 de metri super faini de coborat. Din pacate de aici pauzele mici si dese nu au fost cheia marilor successe astfel incat ceilalti brasoveni aveau deja o ora inaintea noastra atunci cand am facut pauza de alimentare din Dragoslavele. Dupa o urcare lunga cat o zi de post (mi se pare incredibil cat e usor te pacalesc ultimii 4-5 kilometri de dinainte de Leaota la capitolul efort) reusim sa-i pridem din urma pe ceilalti inainte de traverseu. Mai zabovim putin in extremis pe traverseu pana cand apar si Rares si Bobby dupa care si eu si Simon cum suntem fara lumini suntem nevoiti sa-i dam putin mai legat pe coborare spre Cheile Gradistei cu speranta de a ma prinde lumina si pentru traseul de downhill.

Iar in timp ce ii lasam pe oameni in urma trebuie sa recunosc ca ma simt putin vinovat pentru ca le-am deturnat putin tura si am facut-o un pic mai lunga pentru cei 4 cu care am fost de dimineata pe Secarea si pentru ca trebuie acum sa-i lasam in spate. Dar fara lumini, mai ales la un grup atat de mare mai mult am incurca decat am ajuta si intr-un fel ar fi pacat sa trebuiasca sa cobori pe intuneric pe poteci super faine atunci cand ai facut tot efortul de a urca pana aici. Si intr-o intrecere faina cu ultimele raze de soare reusim sa prindem pana la urma tot ce e fain la coborare, si coborarea de la 4 Munti prin padure (cu putin de cautat) si traseul de downhill. Doar pe ultimi 2 kilometri printr-o padure mai deasa de brad avem senzatia ca cineva a stins brusc lumina dar nu dureaza mult si ochii se acomodeaza si ajungem repede la Cheile Gradistei si de aici in Moeciu. 3600 de metri de denivelare astazi cu aproape 100km, cu putin cam mult forestier dar la fel ca si ieri cu cateva coborari super super faine.

Track si date aici:

https://www.strava.com/activities/1796698848
https://www.strava.com/activities/1799545934

Pedaland cu spor dimineata la prima ora spre complexul din Cheile Gradistei-Fundata.

Doua ore mai tarziu si suntem pe mica bucatica de creasta ce leaga Bucegiul de Leaota.

Moment de respiro si in fata bicla de 26 cu care am descoperit ca imi place desutl de mult sa ma dau.

Pe Leaota, inainte de a fi invaluiti de ceata.

#AmInfrant

Liniste pace si odihna in asteptarea lui Doru si a Oanei.

Curba de nivel tehnica frumoase de sub Leaota.

Pe drumul de intoarcere, cu un Bucegi innorat pe fundal.

Moment de odihna inainte de coborarea de pe Secarea.

Pe acolo!

A doua zi de dimineata, acasa la Ionut cu o cafea numai buna sa ne puna pe picioare.

Ajunsi din nou in Curmatura.

Simon pe Secarea, dupa o urcare ce am descoperit cu ocazia asta ca se poate face si pe bicicleta.

Tot la deal.

Moment de respiro.

Full speed ahead.

Cateva ore mai tarziu, pe partea cealalta a muntelui incercand sa-i ajungem din urma pe oameni.

Gasca brasoveana.

Trebuie sa recunosc ca hainele de enduro arata ceva mai bine ca si costumele mulate de lycra.

Inainte de o lunga coborare spre Moeciu, cu trailuri, bucati faine si scurte gaturi de trecut. Un sfarsit perfect de zi.