Hotelul ieftin in care stau e destul de aproape de imensul complex religios construit in jurul mormantului lui Imam Reza. Intregul oras, si e vorba de al doilea oras ca marime din Iran, e construit in jurul complexului si singurul motiv pentrU care orasul s-a dezvoltat atat de exploziv in ultimul secol. De la cateva zeci de mii de locuitori, acum a ajuns o metropola de 3 milioane de oameni dezvoltata mai mult sau mai putin in jurul turismului religios.

Dar pana la urma cine a fost Imam Reza si de ce e atat de importat pentru musulmani? In primul rand musulmanii se impart in doua mari ramuri, siiti si suniti, ce nu se impacA prea bine una cu alta si frictiunile dintre ramuri sunt probabil unul din motivele de instabilitate din Orientul Mijlociu. Si facand un pic de munca de cercetare, principala diferenta intre cele doua ramuri se rezuma la un eveniment numit Ghadir, recunoscut doar de catre siiti.

Practic intreaga disputa si impartire se refera la cine ar fi trebuit sa-i urmeze profetului Mohamed, iar Ghadir-ul e un eveniment in care se spune ca profetul Mohamed l-a ales ca successor pe Ali, nepot si ginere al acestuia. PractIc sunitii il recunosc pe Ali ca pe al patrulea calif in timp ce siiti il considera primul imam si nu ii recunosc pe primii 3 califi. Pe langa acestea pentru siiti, primii 12 imami sunt extrem de importanti si poate cel mai importat dintre acestia e Imam Reza ce e ingropat la Mashhad, unde a fost asasinat prin otravire in ceea ce era atunci un colt al lumii musulmane.

Acum, trecand peste scurta introducere istorica eu n-am sa inteleg niciodata pelerinajul religios si toata industria din spatele acestuia din zilele noastre, indiferent de religie. Poate ca in secolele trecute in momentul in care un pelerinaj insemna timp si efort, semnificatia era asta, dar astazi in epoca zborurilor low-cost si a hotelurilor la tot pasul imi vine sa cred experienta e echivalenta. Si in Mashad e foarte usor sa vezi toata industria din jurul complexului, de la hoteluri pana la restaurante si mici studiouri de fotografie care printr-un photoshop adauga doritorii intr-un cadru idilic.

Complexul in sine e in schimb chiar fain, impresionant si absolut imens, fiind format dintr-o serie de curti interioare interconectate avand in centrul una din cele mai frumoase moschei din lumea musulmana si mormantul lui Imam Reza. In schimb, din pacate nu e voie cu aparate de fotografiat inauntru, astfel incat trebuie sa ma multumesc cu putine poze facute din afara complexului. In schimb pentru vizitarea complexului dau de un voluntar foarte de treaba care imi explica multe din detaliile legate de istoria complexului, si are in acelasi timp grija sa nu intru in locurile in care teoretic nu ai voie daca nu esti musulman. Un lucru interesant care mi-a ramas in minte e ca la contruirea moscheii vechi de aproape 700 de ani nu s-a folosit biciul pentru motivarea animalelor sau a oamenilor care au muncit aici.

In rest, lume multa si era chiar interesant sa urmaresti diferitele fizionomii ale oamenilor care intrau in complex, de la infatisarea asiatica a turkmenilor pana la trasaturile arabe ale oamenilor veniti din Iraq.

Legat de turkmeni, din fericire pentru mine, lucrurile au mers neasteptat de usor la ambasada Turkmenistanului, si oamenii nu au pierdut aplicatia mea din urma cu o saptamana in Teheran cum mi-era teama, astfel incat dupa un scurt formular completat si 55 de dolari am cules si ultima piesa a puzzle-ului si drumul catre Khan Tengri e deschis. In Turkmenistan o sa fie interesant si sper sa am vant bun, caci sunt de parcurs 550 de kilometri in 5 zile cu tot cu formalitatile deloc simple in momentul in care treci prin vama.

Inconjurand complexul.

Ghizii pentru seara asta.

Privind catre una din curtile interioare.

Porti de verificare.

Arhitectura musulmana.

Deasupra Mashhad-ului.

Ali, ghidul voluntare petnru mica excursie pe mogaldeata de stanca.

Semne ale primaverii.

In contralumina.

Fraged.