Outside is the best side. If you're on a bike it's even better.
Mica unire, cu pantinoar si sanius
Anul acesta ziua de 24 Noiembrie se pica peste miercurea Brasovenilor asa ca suntem destul de convinsi ca o sa fie nebunie si aglomeratie in Poiana. Initial jonglez cu ideea de a urca de dimineata pentru cateva coborari pana se aglomereaza cu Marius dar pana la urma renunt si ne reprofilam pe activitati prin oras. Postare in format de mic jurnal foto, care a iesit destul de bine pentru ziua asta:
Casa de dimienata, cat timp Mihaela incerca schiurile si claparii noi in Postavaru.Un fel de Jenga, in varianta de construit. Clar a fost mult mai interesant ce s-a intamplat atunci cand am intrat cu masinuta cu telecomanda in el.ne hotaram dimineata sa mergem la Patinoar, il culegem pe Victor de la Andra, gasim un loc liber chiar la trecerea de pietoni de la patinoar si gasim un patinoar complet liber si pustiu. Probabil la vremea asta toti Brasovenii erau la coada in Poiana, cred ca n-am mai prins niciodata atat de liber patinoarul. Din categoria sfaturilor generale, de la ora 10 in general e incredibil de liber, la fel cum incepe sa devina din ce in ce mai liber pe masura ce iarna inainteaza si lumea se plictiseste de patinaj. Iesirea de azi marcheaza si primul moment in care Marius a mers mai bine decat mine pe gheata, frica mentala pe care o am de a cadea aparent ma infraneaza, trebuie sa vin cu protectii si trebuie sa exersez un skill primordial pe care aparent mai nimeni nu-l stie la patinoar, sa franezi sau sa te opresti. Skill-ul asta din pacate nu e deloc simplu.Pauza de pufuleti. Covrigi cu ciocolata pentru toti 3 la sfarsit si un pic de hlinzit in vitrina cu jucarii dupa.Dupa un drum pana acasa si dupa masa de pranz ne strangem la sanius in Racadau, il culeg si acum pe Victor de acasa si petrecem mai bine de 3 ore pe damburile interactive ce se formeaza pe aici. O noua jucarie imprumutata, un peudo snowboard pe care cred ca nu era deloc simplu sa te dai.Pauza de carbohidrati. Trebuie sa stai cu ochii pe momentul in care incep maraielile. Daca sursa e lipsa de glucoza e timpul pentru o pauza de dulciuri. Daca sursa e oboseala e timpul sa strangi jucariile si sa pleci acasa, preferabil inainte sa iasa cu plans.Saniusul chiar e fain, as argumenta ca e chiar mai fain decat schiul la varsta asta. Cand eram mic am petrecut destul de mult timp pe sanie, mai am si acum amintirea strazilor destul de abrupte de la Oradea pe care alunecai cu viteza pe gheata aproape lucie cu scantei sarind in spate cand treceai peste o gura de canal.Gasiti intrusul din imagine. Saniile s-au tot invartit intre noi un ultima ora si eu eram binenteles pe sania care aluneca cel mai incet. Sania mea e de fapt cea pe care sta Marius, pe care trebuie sa o lustruiesc si sa o pregatesc pentru sesiunile urmatoare. Ca o nota, sania pe care am avut-o atunci cand eram copil tot verde era.Play-date-ul extins de astazi continua la noi pentru inca cateva ore. Pe masa un amestec de sanatos-procesat, supe instant si fructe. Amestecul cred ca a iesit destul de bine. Am reusit sa ies din scena (cu o drum la sala si la sauna) la timp dupa ce au venit Tudor si Andra si copii au inceput sa se alerge prin casa intr-o combinatie de oboseala si supra-excitare care de obicei se lasa cu plans. Pana atunci, as putea sa zic ca a fost mai fun si mai usor cu amandoi decat daca as fi mers doar cu Marius la toate de mai sus. Mersi Andra ca m-ai lasat sa-l fur pe Victor pentru o zi.
Leave a Reply